Se apropie

... si in gradina mea toamna.Pana atunci... ne minunam.
Am uitat definitiv chinul cu rasadurile carate de pe calorifer pe balcon, de la umbra la soare, am uitat definitiv durerea incredibila de genunchi dupa o zi de plantat rasaduri in gradina, am uitat supararea imensa ce m-a cuprins cand mi-am gasit rosiile manate, am uitat grija, chiar frica, cu care veneam dupa o saptamana iar in gradina, gandindu-ma ca nu voi mai gasi nimic in picioare... Am uitat tot si acum ne bucuram. Incredibil ce satisfactie poate sa-ti dea o bucatica de pamant
Vorbind foarte serios, eu cred ca in alta viata am luptat in 1907 pentru pamant :) Cred ca eu strigam cel mai tare "noi vrem pamant". Acum, ca l-am obtinut, ma simt foarte in siguranta :))

Gradina mea se prezinta asa:

Am cules destul de multi ardei capia (dar am uitat sa-i pozez). I-am copt si i-am bagat la borcan :)
Nu au avut pulpa la fel de groasa ca cei cumparati (nu-mi explic de ce), dar de frumosi... erau superbi.
Am cules cinci kg de gogosari

pe care i-am bagat si pe ei la borcan. Mai am tot cam atat, necopti definitiv inca.

Vinetele sunt multe (pentru ca imi plac teribil) si au facut fructe puzderie, dar sunt cam subtiri. Asa, de salata sunt OK, dar sa coci pentru la iarna... cam greu.

Livada se prezinta cam asa:

Ori s-au facut anul asta foarte multe prune, ori copacii nostri au avut de suferit in urma atator ani in care nu au fost ingijiti... zic asta pentru ca s-au rupt extraordinar de multe crengi. Ne-a durut inima, la propriu, cand mai vedeam cate o ramura din asta plina-plina de fructe rupta... Ei au fost incarcati, au fost vanturi teribile... probabil ca asta e cauza. Tot drumul pana acolo, prin sate, vezi copaci rupti... Probabil ca s-a intamplat la toata lumea. Da, trebuiau puse proptele, si au pus tata si sotul meu, insa nu puteai pune la toate crengile din toti copaci...

Gradina de flori ... desi neglijata anul asta, incearca sa ne atraga atentia

Am plantat 13 lastari de trandafiri. Ii rog pe toti sa se prinda pentru ca la anu' sa am mai multa culoare in gradina :).
Am aruncat seminte de nu-ma-uita, de margarete si de banutei.
Incerc sa-mi fac o imagine de cum mi-as dori sa arate gradina de flori. Incerc si tot nu-s hotarata... Asa ca iar, probabil, in toamna si in primavara voi cumpara plante fara nicio noima...
Dar noi sa fim sanatosi. Bine ca avem unde le pune :)

Si nu pot sa inchei fara o poza cu Rocky (va urma si-o povestire cu el, pentru ca mi-e mai drag pe zi ce trece :) )

(nu e cea mai reusita poza :)) nu stiu de ce in poza asta are urechile asa mari, pemtru ca in realitate nu mai par chiar asa :)) )

Ieri

... am aniversat 17 ani de casnicie.

Am vrut sa scriu pe blog (pentru ca, intr-un fel, o parte din viata mea, acum, o scriu aici), am vrut, deci sa scriu, dar m-am gandit... ce as putea scrie? Ca, da, imi iubesc sotul foarte mult, in ciuda faptului ca, dupa 17 ani el inca nu stie unde-i sunt ciorapii in sifonier? Ca, da, nu concep viata mea fara el, cu toate ca daca azi il trimit sa ia paine, el se duce intr-un hypermarket, pentru ca nu stie unde se vinde painea in cartierul nostru... si cate altele...
Cei care ma citesc si ne cunosc, stiu ce familie suntem, iar ceilalti... poate nu-i intereseaza... Asa ca mai bine nu scriu...

Insa... trebuie sa scriu (mai mult sa nu uit eu):
Ieri, asadar, ne-am impartit treburile, ca de obicei: el se duce la munca putin ca mai are de rezolvat una-alta, eu fac restul. Zis si facut.
Iau copilul dupa mine (si ea merge, fara sa comenteze, ceea ce trebuia sa-mi dea de banuit ca nu-i a buna), ajungem la piata (pentru ca in jurul ei aveam si cofetaria sa iau tort, si hypermerket sa iau sucuri, si magazin de incaltari sa-si caute sandale...). Parchez si incepem colindatul. Aia nu ne place, aia e cum e, in cofetarie, pana ne-am hotarat ce mai luam pe langa tort... Intr-un final obtinem tot ce ne dorim si ne intoarcem la masina. Bag cheia in contact... masina moarta... Da... uitasem (pentru a cata oara) farurile aprinse... Asta e, acum ce sa fac... Il sun pe sotul meu:
- Iubi, am facut-o pe treaba...
- Ce s-a intamplat? ma intreaba el, oarecum resemnat...
Ii povestesc, asigurandu-l ca in piata n-am stat mai mult de un sfert de ora, deci bateria s-a descarcat pentru ca e proasta, ca daca era mai buna...
-Lasa masina acolo si cand vin eu mergem si-o luam...
Ok, ii spun copilului. Hai mama acasa, pe jos, ca nu am ce sa fac... tata mai intarzie...
Luam din masina tortul, bomboanele de ciocolata, sticla de whisky, inchid portbagajul si... si cheile raman in masina (pentru a cata oara...)...
Asa ca uite-ne pe amandoua in strada, fara a putea sa ne ducem nici macar acasa, cu tort si cu whisky... :)

Copilul radea cu lacrimi. Si eu tot cu lacrimi, si radeam si plangeam (de nervi, pentru ca aveam foarte multe de facut acasa...). Il sun pe sotul meu:
- Ce-ai mai facut, mai, ma intreaba cum a raspuns la telefon...
Ii spun, garantandu-i ca doar pentru ca aveam mult bagaj am uitat cheile, ca daca el ar fi fost cu mine, era altceva, si ca nici fii-sa, care ii seamana leit lui si neamului lui, nu a avut grija macar de chei, ca toate trebuie sa le fac numai eu...
- Hai, stati acolo, vin acum.
Si-am stat. Si a venit. (a doua cheie de la masina mea sta la el, pentru ca... ma rog, pentru ca ma cunoaste foarte bine si, mai presus de toate, cred eu, pentru ca ma iubeste :)) )

Mi-a descuiat masina, mi-a pornit-o, eu am plecat acasa, el s-a intors la munca pentru inca un pic...

Cand a venit i-am scos eu din sifonier ciorapi, camasa, pantaloni ... si am plecat la nasi. Tinandu-ne de mana.
Dupa 17 ani!

Incep

... sa ma simt bine in postura de "stapan" de caine mare :))

Sambata am avut musafiri la tara.
Deoarece in sfarsit parintii mei au terminat de zugravit, de pus parchet, gresie si dusumele, de facut baie, de facut gard, de facut alei, de facut fosa, de intins pamant...deci au cam terminat "lucrarile" de anul acesta, i-au invitat pe cei doi baieti care i-au ajutat, la un gratar. Am venit si noi cu niste fini. A venit si instructorul lui Rocky.

(bine, am mai sarbatorit si cele doua Marii din familia noastra -eu si copilul- si cele cinci luni pe care le-a implinit Rocky pe 13 august :)) )
Pentru el, aceasta zi a fost, cred eu, incercarea vietii lui.

Ca de fiecare data, cand ajungem acolo, eu ma dau jos din masina la poarta si fug repede la el. Urmeaza momente de tandrete maxima, amplificate cand apare copilul, si care iau o turnura aproape dramatica atunci cand apare si sotul meu :).
Ei... sambata, cand sotul meu a aparut cu doi straini... am bagat catelul in ceata.
I-am facut "cunostinta" cu finii, printr-un gardulet ce desparte curtea-curte de curtea-casei, si, dupa ce am considerat noi ca a inteles ca nu-s chiar dusmani, l-am lasat sa intre mai intai pe finu' (care are doi metri si 90 kg ... ). L-a mirosit, i-a dat tarcoale, dar nu i-a facut nimic. L-am asezat pe fin pe un scaun si a intrat in curte si fina. S-a asezat si ea pe un scaun si... acolo le-a fost locul.
Rocky a stat (cuminte) numai langa ei. Ca sa se ridice unul dintre ei, trebuia sa venim noi si sa-i explicam lui Rocky ce se intampla (finu s-a miscat primul de pe scaun si instant, catelului, i s-a ridicat parul pe spate, s-a ridicat in picioare si... nu stiu ce ar fi urmat, dar eram noi aproape si am pus mana pe el si i-am mai explicat odata ca nu-s dusmani :) )

Nu i-a scapat o secunda din ochi pe cei doi "intrusi".

Instructorul ne-a felicitat pentru el. A spus ca "mostenirea genetica" este bogata :)


Desi eu il vad un dragut si un frumos, un jucaus si-un iubitor, fina noastra mi-a spus ca-i infricosator :)

Am fost foarte mandra. E tare bine sa stii ca cineva te apara :))

Doar pentru ca

... blogul se numeste "jurnal de mini-gradinar" si nu "jurnal de maxi-catel" prima postare dupa vizita de o zi la tara va fi despre gradina :)

Gradina incepe sa arate frumusel.
Rosii, nu ma pot vaita, sunt, de-o salata, de-o ciorba

 

(si nu le-am pozat pe toate! mai sunt doua-trei :)) )
Ardeii sunt tare frumusei si au inceput sa se coloreze

Desi am cam 30 de fire de ardei gras si capia si cam 50 de fire (poate 40) de gogosar, mi se par putine... Nu pot aproxima daca mi-ar ajunge, din gogosari, sa pun la murat... Iar ardeii nu sunt toti ca cei pozati.... Unii au doar un fruct-doua, si din alea se mai si strica unul...
Vinetele, multe fire, nu stiu cate... probabil ca tot in jur de 50, au produs mult, dar fructele sunt mici

(nu stiu daca le lipseste ceva, sau asa e soiul, sau... dar sa pun coapte pentru iarna nici nu poate fi vorba...)
Fasolea, cea pusa de mine in paharute, pe balcon, cam pe 1 iulie, e foarte harnicuta

Am depistat ca am doi (da, doi) porumbi de fiert si mai multi porumbi de floricele :)) Bune si alea!

Vizita, de data asta a fost scurta si cu musafiri. Asa ca nu am "studiat" foarte bine gradina. Rocky imi ocupa mult timp (si nu pentru ca asa doreste el, ci pentru ca asa doresc eu. Astazi mi-a dat dovada ca el chiar stie ce face si m-a determinat sa-mi reconsider pozitia vis-a-vis de el :)) )

Viata la tara, doar si pentru cateva ore, e foarte frumoasa! 

Am intrat si noi

... in randul lumii: avem cotet in curte :))

Va fi, mai mult ca sigur, de decor, dar sa stie toata lumea ca avem catel si ca-l cheama Rocky :))
Asa cum, sa stie toata lumea, cine sunt locuitorii acelei curti, am pus steagul sus, pe catarg:

(catargul era abia pus si il ancorasera, dar si neancorat, tot drept sta - daca intelegeti ce vreau sa spun...)
Aceasta este tara mea

si acestea sunt cele doua mari iubiri ale vietii mele :)

Rocky a terminat a doua saptamana de "scoala". Il iubeste pe instructor foarte tare si il asteapta dimineata la poarta.

A invatat foarte bine sa meraga in lesa, respecta "pas" de multe ori (nu tot timpul), stie ca unde e umbra ar trebui sa facem popas si daca e obosit aproape cere pauza :), nu mai latra ca nebunul la toti cainii care fac mare scandal dupa gardurile lor... cumva se poarta "civilizat".
In week-end-ul acesta am avut o mare grija cu un dinte care trebuia sa-i cada si se sucise intr-o pozitie nefireasca si-i sangera gingia... Intr-un final, astazi, pana sa plecam, i-a cazut si mi-am luat de-o grija.
M-a uimit astazi foarte tare: s-a dus in vie cu o minge in gura si s-a intors fara. Era mingea cu care se joaca tata cu el. Am zis ca gata, e pierduta, pentru ca in vie sunt multe randuri, sunt si buruieni crescute, mingea este mica... Ana Maria (care a vazut ca nu mai avea mingea) i-a spus: unde-i mingea? cauta mingea. In timpul asta eu plecasem spre vie, fiind sigura ca el habar nu are ce i se spune. M-a ajuns din urma, a intrat pe unul dintre randurile viei, eu am intrat pe altul (pentru ca mi s-a parut ca de acolo venise el fara minge) si el si-a gasit mingea. Si a venit la copil cu mingea in gura. Chiar m-a uimit :) Inca nu imi vine sa cred ca el chiar a inteles ce i s-a spus, dar totusi i s-a cerut mingea si a adus mingea...

Dar sa trecem si la gradina, pentru ca acesta este un jurnal de mini-gradinar, totusi :)
Am cules vinete

si ardei iuti (si mai putin iuti)

si fasole verde

Si am mancat :)

Am mai adunat mere (sunt absolut delicioase)

Dupa cateva insamantari si indelungi asteptari am si cativa dovlecei. Am avut seminte si din cei comestibil si din cei necomestibili... insa acum nu mai stiu astia de care sunt :)) asa ca o sa-i admiram doar

Avem cate putin din fiecare. Si e tare bine :)