E vremea lor.
Am irisi de sase, de patru si de trei ani.
Aproape toti s-au dezvoltat minunat si nu cred ca am pierdut niciunul din ei, asadar sunt, dupa mine, plante fara pretentii. Iar faptul ca ii plantezi si-ti mai aduci aminte de ei doar in perioada asta cand fac spectacol, mi se pare minunat.
O parte din irisii mei. Curtea era ca un vis ieri cand am ajuns acolo. Atatea culori, atatea miresme, atata frumusete... nu m-as fi gandit ca poate fi adunata intr-un singur loc...
Din cauza pandemiei parintii mei nu s-au mai intors in Bucuresti in toamna trecuta, asa ca am avut prilejul sa facem Craciunul la Tara mea 💓
Si nu aveam bradut la tara, pentru ca pana atunci nu simtisem nevoia.
Asadar am dat fuga si-am cumparat unul. Ce e drept, am cumparat ... ce am mai gasit, dar a fost dragoste la prima vedere 💖
Si-am purces sa-l si impodobim
In primavara l-am tot pandit sa-l vad cum creste dar el tot nu dadea semne.
Si cand eram sigura ca nu s-a prins, cand eram sigura ca si-a schimbat culoarea si ca se va usca... Surpriza!
Si acum, mi se pare mie, ca el creste precum Fat-Frumos :)
