Plina de viata

este curtea mea.
Fluturi, multi si colorati

O soparla (care ne-a lasat cu gura cascata. Pe unii de frica, pe altii de uimire si pe fiica-mea de incantare)

Gargarite, care nu au descoperit "hranitoarele" puse pentru ele. Asadar, am zis ca daca voi nu ati gasit calea, sa v-o aratam noi. Si copilul a dus la una din hranitoare o gargarita.

Desi parea gargarita, a muscat-o de palma, dar nu ne-am pierdut cu firea si am bagat-o in furtunul acela cu stafida in el. Totul a fost bine si frumos, a mancat (sau doar a muscat, ca si pe copil) si apoi a iesit de acolo... Numai ca ceva s-a intamplat si gargarita noastra a avut un comportament mai mult decat ciudat. Initial a stat cu toate aripile desfacute si dadea din cateva picioare

Apoi, pusa de noi pe un copac, si-a strans o parte din aripi, s-a dat cu burta-n sus... dadea din picioruse...
Copilul mai ca incepuse sa planga ca a omorat gargarita. M-a somat sa demontez "hranitoarele" pentru ca nu sunt bune de nimic... Eu am stat sa analizez situatia sa gasesc o explicatie de ce, o gargarita aparent normala, s-a comportat asa... Alta solutie nu am gasit decat ca acea stafida s-a transformat in vin si s-a imbatat gargarita... Nu stiu daca explicatia gasita de mine e plauzibila, dar aveam nevoie de una... Pana la urma am plecat si nu stim daca gargarita si-a revenit pana la urma... Insa lucru curat nu a fost...

Dar ca vorbeam ca gradina mea e plina de viata, inclusiv migdalul, de la care-mi luasem gandul, a produs lastarasi noi si pare ca a revenit la viata (poza e de slaba calitate, dar nu mai caut alta)

Si tot astazi le-am facut cunostinta cu noua lor casa, rasadurilor mele. Sper ca le-a placut si sper sa se acomodeze cat mai repede (acum suntem la faza de aclimatizare, in grija parintilor mei, si am emotii mari)

Zilele acestea a plouat foarte mult. Multe zile si multa apa. Au fost inundatii mari in multe zone, inclusiv in comuna noastra. Pamantul e ca un burete plin cu apa. Musteste la fiecare pas, de zici ca mergi prin balta... asa se aude (asta pe unde e iarba, ca pe unde nu-i iarba mi s-a afundat piciorul pana la glezna in pamant). Nu stiu cum vom putea planta rosii si alte cele, ca oamenii locului spun ca o saptamana cu soare si fara pic de apa ar trebui ca sa poti intra in gradina, iar meteorologii spun ca de miercuri va ploua iar. Om vedea.

Oricum, a doua zi de Pasti a fost una mai mult decat relaxanta. Livada ne-a incantat si azi si a devenit locul preferat de lenevit.

Hristos a inviat!

Intotdeauna

in Joia Mare vopsesc ouale.
Si-mi place atat de mult sa fac asta... Si oricate as vopsi tot mi se pare ca sunt putine si ca parca ar mai fi trebuit sa mai iau cateva...

Sarbatori cu bine.
Sa ne fie calea dreapta si luminata.

Socoteala de acasa...

nici vorba sa se potriveasca cu cea din targ...
Ma gandeam eu, asa, ca, macar in livada, nu vor fi flori de buruieni, pentru ca le vom taia, odata cu iarba, cu motocoasa. Ei... iarba e taiata, arata chiar foarte frumos, insa flori sunt cata frunza si iarba la un loc

Bine... nu ma vait prea tare, ca macar astea-s frumoase

dar, cumva, simt ca am dezarmat si cum papadiile au apucat sa faca seminte la mine in curte, probabil vor mai apuca si altele...

Apoi, eram hotarata ca astazi sa mai pun eu ridichi, salata, spanac. Am cumparat seminte, numa' ca azi a plouat toata ziua, n-a stat o secunda. Chiar nu as fi crezut ca si azi va ploua, pentru ca de fiecare data, cand am ajuns acolo, ploua (doar o data s-a intamplat minunea si n-a plouat toata ziua, insa a batut un vant... si de pe la mijocul zilei a inceput si ploaia).
Asadar ridichiile si salata plantate deja de trei saptamani nu le-am pozat, pentru ca vreau sa uit asa experienta :) Si astazi am vazut ca a iesit si morcovul. Perie si el. Nici pe el nu l-am pozat.
In schimb am adus pe blog ceapa si usturoiul (ar fi fost culmea sa fie si astea dese). Spanacul tot nu l-am zarit neam... deci cred ca nu a fost plantat.

De prin curte, ar mai fi de apreciat marul, ale carui flori m-au fascinat de cand ma stiu

Si, in alt registru acum, avem pui

Bine, sunt ai nostri doar cu numele, pentru ca ni i-a dat un vecin si sunt cazati, deocamdata, la o alta vecina, ca parintii mei nu ar fi stiut ce sa le faca, iar afara nu se pot tine pentru ca prea frig. Insa sunt niste draguti, iar closca o frumoasa. Si sunt blanzi toti :))

Si, asa, ca aducere-aminte, de saptamana trecuta am vazut ca incepuse sa infloreasca rapita, iar acum campurile aratau asa

Un copac cu flori...

De fapt 108 copaci cu flori. I-a numarat fiica mea azi. Daca apuca sa-i numere pana vineri erau 111. Numai ca sambata a fost o mare vijelie acolo si a rupt trei: singurul corcodus mare (din care eram convinsa ca voi face compot, bulion de acrit ciorbe si ma mai gandeam eu ce) si doi pruni.

Insa pruni mai sunt destui.

Corcodusi sunt cativa micuti, si-n plus mai sunt meri si peri

Un par este absolut superb. Nu stiu cum si-a dat el seama sa creasca asa frumos

In rest, puiutii ce i-am plantat sunt bine-multumim, mai putin migdalul care nu a vrut sa produca niciun mugure inca. Ori e el intarziat, ori e decedat. Pentru a doua varianta sunt foarte pregatita, iar in toamna voi lua doi.

Si pentru ca sunt la capitolul copaci, si pentru a astazi a plouat si a fost urat, am mesterit "hranitoare" pentru gargarite

Am pus in copacii care inconjoara viitoarea gradina de legume cam 11 "hranitoare". Gargarite am tot vazut, si prin casa, si prin gradina... Mereu am gasit cate una si in masina cand am plecat de acolo... Dar sunt hotarata ca toate gargaritele din sat sa locuiasca la mine in gradina :) si pentru asta, daca e nevoie, umplu curtea cu "hranitoare" :))

La capitolul gradina... dezamagire totala... Ridichiile au rasarit, numai ca sunt palcuri-palcuri. Am incercat sa raresc din ele, dar nu as fi avut spor, asa ca saptamana viitoare voi planta EU altele. Acum doua saptamani eu nu am fost si le-a plantat cineva din sat... Si cu salata e la fel... Spanacul, oricat m-am holbat dupa el nu l-am zarit. Ori nu l-au pus... ori... nu stiu ce sa zic...
Mazarea arata cam asa

La cat ma pricep si eu, nu-mi dau seama daca-i deasa, rara, urcatoare sau pitica. Dar vom vedea. Anul asta este declarat an al incercarilor si al invataturii de minte. Oricum, pana nu vad pe pielea mea ce si cum, nu cred ce-mi spun altii. (acum am vazut clar ca ridichiile chiar trebuie semanate la 5 cm distanta. Cred ca si daca le puneam eu, le puneam mai dese de atat - dar cine le-a pus a varsat din plic si sunt palcuri-palcuri).

Dupa saptamana viitoare cand voi mai pune eu ridichi, salata si spanac, urmatoarea faza va fi dupa Pasti (sper) si va cuprinde restul. Care restul sunt foarte-foarte multe (rosii, ardei, vinete, fasole, castraveti -au... castravetii, trebuie sa mai citesc o data cand se pun...)

Trecand la gradina de flori, mi-au rasarit cativa crini, cateva gladiole, irisii, astea toate puse de mine acum trei saptamani. Bujorii sunt marisori si narcisele, albe toate, erau culcate la pamant de vantul de sambata

In ansamblu totul e absolut superb.
Inclusiv buruienile, care au un spor la crescut ceva de speriat. Si pentru ca imi dau seama ca "lupta" va fi inegala, planul de bataie este urmatorul: tot ce-i floare de buruiana se taie. Macar sa nu mai produca urmasi prin seminte. Cu radacinile... ne-om lupta, probabil ca-n razboiul de 100 de ani... Insa lupta o voi duce, probabil, singura, fara aliati. Mama nu intelege care-i problema, atata timp cat e verde, doar nu vreau sa vad pamantul gol. Pe tata nu ma pot baza, pentru ca el nu cred ca are capacitatea de a deosebi floarea unui crin imperial de o floare de scaiete. Sotul meu mi-a spus (citez din memorie) "ai vrut gradina, poftim gradina", dar pentru ca tine totusi la mine mi-a cumparat o foarfeca pentu "taiatul florilor de balarii". Copilul... copilul nu m-ar mai recunoaste ca mama daca ar afla ca eu pot omora ceva viu... Asa ca...sunt optimista!
Lupta o voi duce cu buruienile din gradina de flori (slava Domnului!!), pentru ca restul vor pati asa:
- cele din livada vor fi taiate odata cu iarba, cu motocoasa,
- cele din gradina de legume vor fi smulse de cine le vede primul (sper eu acum), pentru ca vom face planse cu fiecare planta folositoare (rosie, ardei, vanata) si ce nu va semana cu plansa va fi eliminat,
- cele din vie... ma mai gandesc...

A... si am uitat de "zburator", care nu stiu ce e, dar e tare bleg. Se chinuia sa adune polen dintr-un prun rupt, cand erau o multime in picioare. Sau poate de grasut ce era nu se putea urca in zbor pana la ei...

Dar chiar si cu copacii rupt, tara mea e foarte frumoasa.

Ce bine miroase...

... puiul de rosie, cand il atingi...
Miroase a vara, a soare, a liniste si pace si a cer senin...

Astazi mi-am luat inima-n dinti si am purces la umplerea paharelor in care sunt rosiile cu pamant (de la inceput am pus mai putin pamant in pahar, in ideea ca, atunci cand vor creste, sa le umplu, pentru a se fortifica rasadul).
Nu m-as fi gandit ca si rasadurile mele pot mirosi a rosii adevarate, asa ca mare mi-a fost mirarea. Si nu ma mai saturam sa-mi plimb palma peste ele si sa inspir. Afara era soare si frumos si mi-a venit asa un dor de vara...

Si daca tot am umblat la rasaduri, am mai completat cu pamant si la ardei

 Si astazi, rasadurile mele arata asa

Rosiile si ardeii sunt relativ ok. Fiecare in paharul lui... Insa vinetele... dragele de ele... le rog din suflet sa mai reziste putin si promit ca atunci cand le pun in gradina le voi acorda fiecareia un spatiu mai mult decat necesar

Aici am gogosarii pusi "de proba" in folie si mutati in pamant vinerea trecuta (si mie mi se pare ca nu s-au suparat ca i-am mutat)

Si, ca un gradinar ce se respecta, aici am rasaduri de craite, busuioc (verde si rosu), galbenele

Au iesit uimitor de repede, uimitor de multe si uimitor de frumoase :) . Mai am seminte sa pun si direct in gradina, insa craitele sunt pasiunea vietii mele (alaturi de alte 100000 sau poate 100001 flori :) ).

Sunt asa de mandra de "rezultatele" de pana acum :))


A... si uitasem de muscatele obtinute din seminte

Daca o sa fie rosie... :))