Si cateva au rasarit. Doamne, ce bucurie!!! Apoi cateva au crescut. Fericire maxima. Verificare in fiecare dimineata si in fiecare seara, si de inca 100 de ori intre, udare cu grija, iubire maxima, priviri grijulii... Apoi a trebuit sa le transplantez. Cateva. Stat aplecat, durut cocoasa si genunchi, rupt unghii, murdarit tot ce aveam pe mine. Dar cata bucurie!!!! Apoi griji: cresc, nu cresc, s-au acomodat, nu s-au acomodat...
Si au crescut.
Cea mai mare este cam atat:
Insa, neavand prea multa rabdare, de felul meu, in vara mi-am si comandat cateva, ca sa fiu sigura :)
Astazi mi-a venit coletul. Nici acum nu mi-am revenit din uimire si din incantare.
Acum vine dilema mea.
Daca cineva ar dori sa cumpere un butas de-al meu, nu l-as putea da. Din milioane de motive, dar unul dintre ele e ca n-as gasi un pret potrivit. Adica mi se pare ca am "muncit" destul de mult pentru a-l avea, iar toata munca mea, probabil, ar costa destul de mult.
De aceea, gasind de cumparat la 1.24 lei butasul am zis ca nu am ce pierde (sigura fiind ca imi vor fi trimise, cel mult intr-un plic cu bule, cele 50 de firisoare de lavanda, dintre care daca vor supravietu 5, maxim 10, ar fi bine.
Inutil sa va spun cum am cascat ochii cand a venit curierul cu ditamai cutioul (pe care abia il cara) si cum am fost in extaz cand am deschis cutia.
Am sunat sa multumesc si apoi nu mi-am putut scoate din cap gandul asta: oamenii astia de mi-au trimis lavanda... oamenii astia mi-au trimis o bogatie pentru 1.24 lei bucata? Orele intregi de stat aplecat si in genunchi, litri de apa carati, macar din primul an, cei aproape doi ani din viata lor asteptand sa creasca palantutele ca apoi sa poata sa le vanda, transplantatul, anul trecut, scosul, anul asta, impachetatul, pusul la curier... si probabil multe altele care nu-mi vin acum in cap, doar 1.24 lei pe bucata fac?
Pai si daca totusi, sa presupunem, ca atat ar face, de ce gasesc eu intr-un magazin o geanta de 5600 de ori mai scumpa? Nu pot sa cred (indiferent ce argumente mi-ar da cineva) ca la acea geanta s-a muncit mai mult de 1% din cat s-a muncit pentru un butas de-al meu. Nu pot sa cred ca acea geanta va "exista" mai mult decat vor exista butasii mei. Nu pot sa cred ca in fiecare an, macar intr-o zi, posesoarea unei astfel de genti va avea sufletul atat de plin cum il voi avea eu cand voi mirosi florile plantelor mele. (asta ca sa nu mai spunem ca la mine ceva tot va creste, pe cand geanta aceea inseamna un suflet omorat)
Am sentimentul (de ceva vreme) ca nu e bine. Ca nu mergem in directia potrivita. Ca prostia tinde sa devina moda (daca nu a si devenit deja, recunosc, nu prea sunt la curent cu ultimele tendinte din moda). Am sentimentul ca multi dintre noi nu au limita si nu au frica de nimic (si ma refer in primul rand la acea "frica" de Dumnezeu care ne echilibreaza mereu cand ni se pare ca l-am prins de picior). Am sentimentul ca doar ne spoim pe dinafara iar inauntru mizeria colcaie si face viermi. Am sentimentul ca e gresit. Totul. Ca suntem si ne lasam manipulati (iar unora ne si place), ca suntem niste feluri de roboti care ar trebui sa nu aiba sentimente, doar sa consume ce li se ofera si sa se supuna.
Si mi-e teama de ziua cand situatia se va schimba. Adica de ziua in care butasul meu de lavanda va costa de 5600 de ori mai mult decat orice geanta. Mi-e tare teama de acea zi. Si sunt sigura ca, mai devreme sau mai tarziu ea va veni. Insa atunci educatia va tinde spre zero, disperarea va tinde spre infinit, si .... dar hai sa nu mai fiu pesimista.
Sunt foarte recunoscatoare celor care mi-au daruit lavanda (pentru ca nu pot sa spun ca am cumparat-o) si le multumesc tare mult ca ei au muncit ca eu sa ma bucur.
Si mai sunt recunoscatoare ca inca imi mai doresc un butas de lavanda, un trandafir, sau poate o rosie sanatoasa, pentru ca asta imi dovedeste ca nu sunt "la moda" inca.
Pentru poseta exista cerere, asta e explicatia. Asa functioneaza piata,nu conteaza valoarea reala a obiectului, ci cerera. Asta e paradoxul. Din pacate, asa cum ai zis si tu , ne lasam manipulati, si vrem ceea ce ni se inoculeaza ca vrem. E foarte greu sa isi din tiparele societatii si sa vezi ca de fapt iti trebuie foarte foarte putin pentru a fi fericit.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ai avut o surpriza placuta cu lavanda, sper sa ti se prinda si sa-ti albastreasca gradina. Si pentru ca cei care ti-au trimis-o merita sa fie cunoscuti, te rog da-ne si datele lor de contact, mi-ai facut pofta sa comanda si eu :)
Pe facebook ii gasesti sub numele Lavanda Aiud :)
RăspundețiȘtergereLucrurile ce puteau fi folosite de femei pentru a se "impodobi" au fost dintotdeauna la moda, fie ca vorbim de prima piele daruita sub forma de imbracaminte, de bratara sau colier in Egiptul Antic sau de o geanta supraevaluata Louis Vuitton.
RăspundețiȘtergereEste pur si simplu o nevoie de a-ti depasi statutul. Nu ne indepartam foarte mult de jocurile copilariei si de nevoia de a fi primul/a in toate.
Si, la maturitate, ajungem sa cumparam cea mai cea masina, cel mai cel inel sau poseta.
Despre utilitatea lor efectiva insa...
Dupa ce i-ai pus la locul lor, sa le faci o toaletare sub forma de glob.
Sa-i vezi crescand mari si sa te bucure cu florile lor minunate.
Multumesc! Sper sa ma imbat de parfumul florilor :)
RăspundețiȘtergerePS: ok, stiu ca "astea" costa muuult, insa, dupa mine, si altele ar trebui sa coste cel putin la fel :) Spre norocul meu, insa, deocamdata nu costa atat de mult. Dar ce ne-om face cand pamantul si roadele lui vor fi foarte rare, foarte dorite...
Pana atunci sanatosi sa fim si sa ne bucuram de ce avem :)
Ana, tocmai voiam sa te intreb de unde ai comandat butaşii dar am vazut ca ai scris ma sus. Dupa cum spuneai si tu, natura ne da niste produse, care muncite aşa cum sunt, ar trebui sa aiba o cerere mult mai mare fata de alte lucruri atat de neimportante... nu cred ca fasolica mea verde, daca ar fi avut comparator, ar fi avut vreun pret... este nepretuita:)
RăspundețiȘtergereSi fasolica ta. Si ceapa ta. Si cartofii... De castraveti nu mai zic nimic... :)
RăspundețiȘtergereDa, asta e ideea.... alergam si dam averi pe niste chestii prea putin importante, pana la urma... Cel mai bine ma simt dimineata, in gradina, cu tricoul meu cel vechi cu care n-as putea merge la mol. Ca atare ma duc mai putin la mol si mai mult in gradina :)) dar cata lume face ochii mari pentru alegerea mea, numai eu stiu :)
buna ziua ana-maria, iti scriu din arad, am ajuns din intiplare pe blogul tau, am vazut pozele cu perele alea frumoase, noi avem livada si pepiniera pomicola in jud arad, stii numele soiului de pere? pentru colectia noastra de pomi fructifer as vrea sa am soiul,,poti sa ma ajuti cu citeva ramuri anuale,acum sau in luna august cind altoim in mugure, ,situl nostrum il poti vedea la oteatehnic.ro ,multumesc anticipat
RăspundețiȘtergereDin pacate abia acum am vazut mesajul dumneavoastra... Noi vom mai merge la tara prin decembrie. Daca nu e tarziu, si daca imi explicati care anume sunt ramurile anuale, as putea taia si va voi trimite. Daca nu, in agust cu mare drag.
Ștergere:)