Frumusetea

... la ea acasa. Sau poate la mine?
:)

Nu stiu ce sa trec mai intai la capitolul frumusete:
poate margaretele, pe care le ador (la nunta am vrut negresit coronita din margarete. Si pentru ca nu imi facea nimeni, mi-a facut sotul meu -actual, atunci inca viitor :) )

sau poate irisii, care-s mai noi in gradina mea, dar care-s o dragoste mai veche

sau clematitele... clematitele mele dragi

Nu. Musai pe primul loc trebuie sa pun piusorii :)

care-s toti atat de incaltati

si pe care practic eu i-am adus pe lume, insa pe unul chiar eu l-am scos din ou, pentru ca nu putea (si ce disperata am fost, pentru ca era stramb tot.... insa acum e un superb)

(e cel din mijloc, care seamana cu un ursulet :) au fost doi care sparsesera toata coaja oului, dar nu puteau rupe membrana aceea... pe unul l-a scos sotul meu, pe celalalt, a doua zi, eu. Initial ne-a parut rau ca i-am scos, insa incredibil, in doua zile erau perfect sanatosi :) )

Sau poate rosiile, din solar, care par la ele acasa acolo

:)
Toate sunt pe primul loc pentru mine. Absolut tot ce e in curtea aceea imi umple sufletul de bine si de frumos.

Insa, pentru ca mereu trebuie sa existe un "insa", cel mai cel, dintre toti, este iubitul de Rocky :)

Catelul meu minunat. Intelege absolut tot ce se intampla si tatal meu nu face nicio treaba in curte fara el :)
Aici, spre exemplu, pricepuse el ca ne pregatim de plecare

Este abia a treia primavara in curtea aceea, insa toti ne simtim ca de o vesnicie acolo. Incredibil cum o bucatica de pamant poate sa-ti umple sufletul cu atata bucurie si cu atata frumusete.