Catelul nostru

... incepe, incet, incet, sa arate si sa se comporte (doar uneori insa) ca un catel.

Exceptand urechea "cazuta".
(Le-a avut ridicate pe amandoua dar, inainte cu o zi sa venim noi, s-a gandit sa-si coboare una, sa ne faca noua o surpriza :) )

Cand ajungem la tara mai avem putin si plangem toti. Cum ne vede il apuca un plans de ti se rupe inima. Se tavaleste, ne pupa, pe care si pe unde apuca, nu mai stie ce sa faca.
Ei... cand plecam de la tara chiar plangem toti. Inca nu si-a dat seama cand incep pregatirile de plecare, insa cand a iesit masina din curte o ia la fuga pe langa gard, prin curte, dupa masina. Si gardul are doua laturi vecine cu strada, deci ne "conduce" destul de mult. Apoi, imi spune mama, ca sta bleg cateva ore.

Cam de o saptamana a inceput sa-si zbarleasca blana pe spate cand latra. In curte nu mai are oricine curaj sa intre, deja. Nu stiu daca ar musca (cred ca nu, cel putin nu inca) dar tot ce e strain de curte (mai putin doi vecini care vin si-i mai ajuta pe ai mei) nu e bine primit.
O zi intreaga a latrat la un ceaun, adus de mama in curte cand el dormea.
Apoi, tot asa, a latrat pana n-a mai putut la bicicleta unui nene gasita in curte cand s-a trezit. Dupa ce a ragusit a intrat in bucatarie sa bea apa si acolo l-a gasit pe nene... Ei... ce-a mai latrat si la el... Pana nu "le-a facut cunostinta" tata nu a fost chip sa taca.

Sunt foarte ingrijorata cu ce mananca... Nu vrea "boabele" lui sub niciun chip. Nici daca moare de foame nu mai mananca din ele. Bine, de foame nu moare, ca mama si-a facut un tel in viata din a hrani catelul. Mananca multa carne, mananca branza si iaurt, insa nu stiu daca legumele din supa lui sunt suficiente... Ii dam si vitamine, cu chin, dar i le dam (oare de ce nu or fi facut astia pastilele alea mai mici? Sunt asa de mari... iar el nu le ia de buna-voie si trebuie sa i le ascundem in branza, de obicei... Si o masa este din cocoloase de branza cu vitaminele in ele...) Deocamdata s-a dezvoltat frumos. La trei luni jumatate are 18 kg. Insa am inteles ca intre trei luni jumatate si sase-sapte luni cresc ei foarte mult si atunci trebui hraniti corespunzator...

Sa-i mai dam de lucru, sa mai uite de papuci, maturi, ligheane si galeti, i-am luat oase din piele de vita cica... Roade la ele o perioada, apoi, probabil ca desert, mai ia un papuc sau ceva... Si, desertul-desertului este cate o floare.

Dimineata, cand mama da drumul puilor in curticica lor, incepe balamucul. Sunt doi cocosi care, fara nicio frica, scot capul prin gard si-l ciupesc pe asta de nas. Iar el se super-enerveaza si latra si da tarcoale doar-doar o prinde ceva... E un circ intreg. Stam toti cu frica sa nu muste vreun cocos de cap, dar se pare ca aia sunt mai rapizi decat el.

Asta se intampla negresit in fiecare dimineata. Cand a plouat, si mama nu a mai scos puii afara, el tot s-a dus, a dat tarcoale si era nedumerit unde disparusera "dusmanii".
Dupa ce oboseste bine pleaca de la ei si toata ziua nu-i mai baga in seama. Dimineata urmatoare o ia de la capat :)

Tare ne e drag si tare suntem bucurosi ca il avem.