Din nou...

Rocky :))
E tare greu sa-i faci o poza buna acestui catel. Cred ca fac 500 de poze cu el, in doua zile la tara, si abia pot alege cateva pentru "albumul familiei" :))
Majoritatea sunt asa:

Duminica, pe 13 iulie, a implinit 4 luni. Si, ca in fiecare sambata, cand ma duc acolo, il cantaresc: 21-22 kg. Nu sunt chiar sigura pentru ca tinandu-l in brate nu mai vad acul cantarului si trebuie sa ma aplec un pic, timp in care el ma linge, ma musca sau vrea sa sara din bratele mele... Iar mama care ma asista, mereu uita sa-si ia ochelarii :)) ...Nu mai spun ca abia il mai iau in brate sa ma urc cu el pe cantar...
De data asta mi s-a parut un pic grasut. Adica are o ceafa...sanatoasa, nu asa... Insa tot are scobitura aceea de la burta spre picioarele din spate. Abia se vede, dar se vede, ceea ce inseamna ca nu e gras :))
De mancat... deja a depasit orice limita. Efectiv mama ii baga in gura. Nu mai mananca singur din castron decat carne la gratar. Altceva trebuie sa ii dea mama. Si el mai pleaca, si mama il striga, si daca nu vine se duce mama dupa el... Fireste ca nu e bine, dar nici nu are nimeni inima sa-l lase nemancat pana ii e lui foame... Probabil ca dupa un an o sa dam militaria jos din pod cu mancatul, ca in rest e foarte intelegator. (scriam zilele trecute ca i-am facut supa de vita cu legume pasate... ei, a mancat-o Max, catelul unor vecini, pentru ca el nici n-a vrut sa guste... )
Dar el e foarte fericit :)

Si de o saptamana nu si-a mai coborat nicio ureche

Acum, de cand legumele sunt mai mari are acces si in livada (langa care e si gradina de legume) fara lesa.

Cand mai ajunge si printre straturi tata striga la el "ai grija Rocky" si atunci se duce pe poteca :). Dar doar cand ii spune tata. Daca ii spun eu se face ca nu intelege :)

Aveam o mare dilema: ii dau sau nu sa roada oase? Am citit muuult pe tema asta. Pe de o parte unii spun ca rosul oaselor ii face foarte fericiti, altii spun ca isi pot strica dintii, pot inghiti aschii de os (fireste ca numai vita, dar si pe alea le pot sparge)... Insa cum el roade bete si nu avem cum sa luam toate betele din curte,

am considerat ca sunt mult mai periculoase si mai probabile aschiile de lemn decat aschiile de os... Asa ca, de ziua lui, la patru luni, a primit primul os adevarat :). Adica o bucata de os, partea aceea spongioasa, pentru ca m-am gandit ca aia nu se poate rupe in aschii si e si mai moale, iar el a fost mai mult decat fericit

Pentru ca s-a facut baiat mare nu mai doarme in pat decat uneori ziua.

Insa cand ii vine lui pofta sa doarma in pat nu-l mai poti opri, pentru ca a invatat sa deschida usile si... nimic nu-i mai sta in cale :))

Nu stiu cum, dar catelul asta a stiut cum sa ne intre la inima tuturor. Desi toti stim ca nu ar fi normal sa faca anumite chestii (sa doarma in pat, spre exemplu) niciunul nu il cearta (chiar nici sotul meu, care a crescut la tara unde cainele era tinut in lant, nu in pat :)) )
A... si a inceput sa-si dea seama cand ne pregatim de plecare... dar asta nu o povestesc...