Am intrat si noi

... in randul lumii: avem cotet in curte :))

Va fi, mai mult ca sigur, de decor, dar sa stie toata lumea ca avem catel si ca-l cheama Rocky :))
Asa cum, sa stie toata lumea, cine sunt locuitorii acelei curti, am pus steagul sus, pe catarg:

(catargul era abia pus si il ancorasera, dar si neancorat, tot drept sta - daca intelegeti ce vreau sa spun...)
Aceasta este tara mea

si acestea sunt cele doua mari iubiri ale vietii mele :)

Rocky a terminat a doua saptamana de "scoala". Il iubeste pe instructor foarte tare si il asteapta dimineata la poarta.

A invatat foarte bine sa meraga in lesa, respecta "pas" de multe ori (nu tot timpul), stie ca unde e umbra ar trebui sa facem popas si daca e obosit aproape cere pauza :), nu mai latra ca nebunul la toti cainii care fac mare scandal dupa gardurile lor... cumva se poarta "civilizat".
In week-end-ul acesta am avut o mare grija cu un dinte care trebuia sa-i cada si se sucise intr-o pozitie nefireasca si-i sangera gingia... Intr-un final, astazi, pana sa plecam, i-a cazut si mi-am luat de-o grija.
M-a uimit astazi foarte tare: s-a dus in vie cu o minge in gura si s-a intors fara. Era mingea cu care se joaca tata cu el. Am zis ca gata, e pierduta, pentru ca in vie sunt multe randuri, sunt si buruieni crescute, mingea este mica... Ana Maria (care a vazut ca nu mai avea mingea) i-a spus: unde-i mingea? cauta mingea. In timpul asta eu plecasem spre vie, fiind sigura ca el habar nu are ce i se spune. M-a ajuns din urma, a intrat pe unul dintre randurile viei, eu am intrat pe altul (pentru ca mi s-a parut ca de acolo venise el fara minge) si el si-a gasit mingea. Si a venit la copil cu mingea in gura. Chiar m-a uimit :) Inca nu imi vine sa cred ca el chiar a inteles ce i s-a spus, dar totusi i s-a cerut mingea si a adus mingea...

Dar sa trecem si la gradina, pentru ca acesta este un jurnal de mini-gradinar, totusi :)
Am cules vinete

si ardei iuti (si mai putin iuti)

si fasole verde

Si am mancat :)

Am mai adunat mere (sunt absolut delicioase)

Dupa cateva insamantari si indelungi asteptari am si cativa dovlecei. Am avut seminte si din cei comestibil si din cei necomestibili... insa acum nu mai stiu astia de care sunt :)) asa ca o sa-i admiram doar

Avem cate putin din fiecare. Si e tare bine :)