Sa scriu acum

... despre mascota gradinii mele :)

Rocky...
Saptamana trecuta am stat la tara si am avut timp sa-l observ mai bine, sa-l iubesc mai mult :)
Toate sunt bune si frumoase pana vine ora de masa. Catelul asta pur si simplu nu mananca. Eu asa ceva n-am vazut. Nu are nimic in comun cu mancatul. E o aventura sa-i dai sa manance, iar mama mai are putin si ajunge in pragul disperarii (bine, mama a fost marcata de faptul ca cica eu nu mancam cand eram mica, iar acum pateste cu Rocky cica ce patea cu mine :)) )
Cand e ora de masa a lui Rocky,  toata lumea trebuie sa inceteze orice activitate. Nimeni nu vorbeste, nimeni nu se misca...La fiecare inghititura il incurajam "Bravo Rocky, bravo", "Asa, mama, mananca baiatu' sa se faca mare". Cine ne aude nu cred ca-si poate inchipui ca il laudam asa doar pentru ca mananca.
La inceput ma temeam de faptul ca nu vom putea manca noi ca el va sta si va "cersi"... Ei, departe de el... daca mancam in casa doarme langa noi, iar daca mancam afara alearga in jurul mesei dupa muste. Nici nu-l intereseaza ce mancam noi, nici nu ridica ochii spre farfuriile noastre (bine, acum ar fi corect "nici nu-si coboara ochii spre farfuriile noastre" pentru ca botul lui depaseste masa lejer :) ). Intr-un timp l-am banuit ca nu are miros si ca de aceea nu-l intereseaza mancarea. Dar e imposibil asa ceva, pentru ca miroase cate un centimetru de pamant cate un sfert de ora :))
Singura chestie, oarecum de mancat, dupa care este absolut disperat, este osul. Este in culmea fericirii cand primeste os, si primeste destul de des, si daca nu a fost un os suficient de mare merge in bucatarie si adulmeca, fiind sigur ca pe undeva ar mai fi unul... Iar mama nu-i rezista si-i mai da...

Cu George -instructorul- se intelege de minune. Iar iubirea dintre ei e foarte mare si sincera :)
George il plimba foarte mult, motiv pentru care tot satul il cunoaste pe catel. Intr-o zi am fost si eu la plimbare cu ei si Rocky a mers fara lesa aproape 2 ore. Il asculta pe George, il cauta din ochi mereu, iar George a ajuns si-l cunoaste foarte bine si ii prevede reactiile. Dupa ce am mers cu ei atata timp si m-am convins ca Rocky nu pleaca de nebun, seara am iesit si eu cu el, pe un camp pe langa noi, dar mie mi-a fost teama sa-l las liber. Mi-era frica sa nu o ia la fuga si eu sa nu stiu ce sa fac... Asa ca l-am tinut in lesa si e o placere sa mergi cu el asa. Merge la pas, in stanga... o placere. Cand m-am oprit si am vorbit cu niste vecini s-a asezat "culcat" si a stat foarte cuminte. Mai mare dragul :)

Insa, de la alimentatia cam nediversificata (adica prea multa carne...), a facut o dermatita... Incercam din rasputeri sa-i mai dam si boabe, sa-i mai dam si altceva... dar dupa ce ca-i mofturos... este o mare aventura...
Insa, la veterinar, in Pitesti, toata lumea s-a mirat de el. Medicul chiar s-a uitat in carnet, la data nasterii, cand i-a zis tata ca are 5 luni jumatate :)). Are 28.5 kg si cica e crescut foarte frumos. Ceea ce ne-a mai dat sperante :))

Si, pentru ca-mi doresc in curte si altceva decat catel, am pus butasi de trandafiri. Sub sticle... Iar la sticle nu trebuie umblat pana pe 11 mai... Si Rocky nu poate intelege chestia asta :)) (dar mi-am comandat si trandafiri in ghivece, pentru siguranta :)) )