Si au trecut

... 16 ani de cand un medic mi-a pus in brate o prunca si mi-a spus ca-i a mea.
Pentru ca nu puteam sa-mi deschid ochii, din cauza anesteziei, mai intai am pipait-o si am recunoscut-o: era copilul pe care il asteptam, era tot ce puteam sa-mi doresc mai mult. Apoi, cand am putut sa vad, l-am vazut pe sotul meu cu ea in brate. Este imaginea care mi s-a intiparit in suflet, este imaginea care imi da putere, este imaginea care pentru mine inseamna totul.

In acesti 16 ani, m-am intrebat de ce m-a ales tocmai pe mine sa-i fiu mama... M-am straduit din rasputeri sa fiu o mama buna si, cu ajutorul ei, uneori am reusit. Dar ea, fara prea mari stradanii, pana acum a fost un copil tare bun.

Anii au trecut, habar nu am cum si am facut multe impreuna :) . Am terminat gradinita, scoala generala iar acum suntem la liceu... A inceput sa ne placa de un baiat si nu stim sigur daca si el ne place sau nu... (in caz ca ne dam seama ca nu, eu am planul de rapire pus la punct :) )

Dragul meu copil, in fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu ca a fost atat de bun cu mine si mi te-a daruit, sa dai sens vietii mele. In fiecare zi incerc sa fiu un pic mai buna, asa cum esti tu, in fiecare zi  ma straduiesc sa invat cat mai multe de la tine si despre tine. Pentru mine tu inca esti cel mai minunat dar pe care l-am primit si ma bucur de tine, pe zi ce trece, mai mult.

Si, pentru ca spre deosebire de tine, eu sunt egoista, te rog sa fii fericita, pentru ca daca tu ai sa plangi, eu voi plange mai tare...

Iti doresc sa ai un drum frumos, lin si luminat,

sa treci peste obstacole, daca vor fi, cu usurinta,

sa ai alaturi mereu tot ce vei iubi

sa faci mereu ce-ti place

si sa nu uiti cine esti, niciodata

Te iubesc!