Acesta nu este

...un selfie, desi ar putea fi :))

Poza este facuta cu o fractiune de secunda inainte ca animalu' sa inhate aparatul foto. Clar imi trebuie un aparat foto mai performant, care sa faca poza cu o viteza mai mare decat cea a cainelui :))

Pe catel, pana la urma nu-l cheama Patch (un personaj dintr-o carte mult-indragita de copil), ci Rocky. Nu reactiona in niciun fel la vechiul nume, de unde am tras concluzia ca ar trebui unul mai sonor. Si pentru ca iarasi fiecare venea cu o propunere, am tras la sorti si a castigat sotul meu, fan in copilaria lui al celebrului personaj. Si Rocky a ramas. Bine, nici la numele asta nu reactioneaza prea des, dar insistam. (de fapt singurul cuvant la care reactioneaza este "masa". Asa ca atunci cand mama il chema pe tata la masa venea si el negresit, iar daca tata se aseza pe scaun iar el nu avea nimic in castronul lui, il maraia pe tata - cu toate ca nu era ora lui de masa, sau poate el abia mancase :)) Asa ca mama nu mai pronunta cuvantul "masa" decat atunci cand il cheama pe el. Bine... chemarea nu e una propriu-zisa, pentru ca daca mama e in bucatarie, si el e tot acolo.)

Dar sa revenim.
E un catel absolut... ma rog, absolut in toate felurile. Cand simti ca nu mai poti de dragul lui, cand te gandesti "oare chiar imi trebuia asa belea?"

Cand doarme iti vine sa il mananci. Inclusiv cand doarme cu labutele murdare de noroi pe peretii proaspat zugraviti in alb

In majoritatea timpului, ziua, doarme pe un fotoliu din camera mea

insa daca este prea cald afara doarme si pe gresie.
Apoi, dupa ce se trezeste, timp de 5 maxim 10 minute... e cel mai dragalas catelus din lume. E adormit si e moale, si e pufos...si geme de placere cand il alinti... Dar trec minutele de gratie si trebuie negresit sa iei pe tine o haina groasa pentru ca ii vine lui cheful de joaca si inca nu stie sa se joace altfel decat folosindu-si gura. Cam asa a stat imbracata fiica mea cand a fost "aleasa" pentru joaca

Acum mai e cum mai e, dar nu stiu cum om face la vara, ca nu poti sa stai cu geaca pe tine...
"Joaca" asta se termina, fireste, cu cearta, pentru ca inevitabil te musca o data si de un loc mai putin "protejat". Atunci pleaca suparat si se uita cu niste ochi care te fac sa te intrebi "chiar nu mai puteam suporta putin?"

Apoi isi gaseste de lucru in gradina de flori.
Nu, nu miroase delicat florile

ci se lupta cu tutorii provizorii pusi plantelor

sau, din fuga, apuca bobocul cate unui trandafir... sau sapa la radacina hostei, sau a craitelor... Hosta macar e un pic mai mare, dar nici ea nu se simte prea bine... dar craitele au fost scoase de el si replantate de mama... zilnic, de cateva ori pe zi.

Ca sa ne lase pe noi si florile in pace i-am luat tot felul de jucarii. Sfori mentolate, oase de cauciuc, roti si rotite, mingii... Dar ca orice copil rasfatat nu se joaca de doua ori cu aceesai jucarie. Sambata ii adusesem mingii de tenis si i-am atras atentia cu una din ele cam jumatate de ora. Cam atat. Apoi tot in gradina s-a dus.

In livada, care are o latura comuna cu gradina de legume (care nu are gard) nu are acces decat cu lesa. Si nu comenteaza. Accepta lesa, insa primul drum il facem negresit intr-un colt al livezii unde vin la gard doi catei de talie mica ai vecinului. Si aia latra de zici ca-si vor da duhul, iar el sta pregatit de "atac" dar nu zice nimic pana la un moment dat. Apoi latra si el, insa nu intruna asa ca ei, ci latra de doua-trei ori, se opreste, iar mai sta, iar mai latra. Apoi pleaca de acolo. Dar pare ca pleaca plictisit, nu infricosat. (sau poate asa vreau eu sa-mi para :)) )

Cu mancatul... o santajeaza pe mama ceva de speriat. Pentru ca asa ne-a recomandat medicul, trebuie sa aiba 4 mese pe zi, din care cel putin doua de boabe speciale pentru el. Dar el nu mananca boabele, pentru ca prefera supa facuta de mama si branza cu iaurt. Din astea doua nu are limita la mancat. Mama ii da boabe la doua mese, dar el nu vrea. Iar mama, cum nu-i rezista, ii scoate repede supica sau branzica si gata, se linisteste toata lumea. Sambata, la una din mese, eu nu am vrut sa-i dau altceva si, pana la urma a mancat si boabe, dar cu ochii dupa mama, doar, doar ii mai pica ceva :))

A inceput de cateva zile sa-si ridice urechile si e mai mult decat caraghios. Chiar "modelul" asta de ridicat urechi n-am mai vazut. 

Una peste alta, il iubim teribil, toti.
Si el ne iubeste, pe toti.
Pe mama cel mai mult (ea e cu bucataria) si pe sotul meu cel mai putin (el e cel care face cel mai mare zgomot in curte, cu moto-toate cele).