Nu stiu de ce

... dar am facut o pasiune pentru gargarite.
Si pana acum imi placeau, dar de cand am gradina parca mi-s mai dragi ca niciodata :)

Aici le-am surprins "la munca" in gradina mea. Dragele de ele.
Dar nu numai ele au muncit.
Eu, cum m-am trezit sambata, am intrat intre legume sa smulg buruienile, sa copilesc si sa leg rosiile. Si mi-au reusit toate. Bine, dupa ce am terminat, sotul meu mi-a spus ca rosiile se leaga, dar nu fedeles...

Acum, eu le-as fi legat si mai bine, dar imi lua prea mult timp (am citit ca la originile lor rosiile sunt plante taratoare. Pai taratoare fiind si incarcate de fructe - sper eu- cum sa se sustina...)
Habar nu am ce va fi in continuare, dar acestea, intr-o luna si o saptamana, de cand sunt plantate in gradina au ajuns aproape cat mine. Nu-mi dau seama daca vor creste in acelasi ritm, sau vor incepe sa fructifice... om vedea. Anul asta luam notite. Insa, sunt frumusele foc si-s curate-curate. Nu au nimic pe ele. Unele au cateva frunze de la baza mai uscate si cu pete maro... dar nu cred ca va fi o problema.

Alte minunatii in gradina mea...
A... am cules mazarea si-am si mancat-o (de fapt mama a cules-o). A fost super-buna si la anu' vom pune probabil mai multa si mai din timp. (nu am facut poze mazarii... atat de ocupata eram cu rosiile).
Apoi, cu ajutorul unei vecine, am descoperit ce este asta:

pastarnac de radacina :)) Cine-ar fi crezut. Si cu ajutorul aceleasi vecine am aflat ca niste tufe carora le pusesem gand rau, sigura fiind ca sunt balarii, sunt patrunjel de radacina. Norocul nostru ca a venit vecina inainte sa bag lopatica sa scot buruiana cu tot cu radacina :) Si ca vorbim de patrunjel (pornind de la pastarnac), patrunjelul cret (se vede un pic in poza de sus) este demential. Miroase intr-un mare fel si are o aroma... Am mancat a doua oara (in viata mea!) patrunjel (in salata).

Apoi, ardeii sunt niste frumosi

 Una dintre cele mai frumoase plante de ardei arata cam asa:

Si am si ardeiasi

Vecinii se vaita ca au plantat e cate doua-trei ori ardeii. Eu i-am pus o dat singura data. Cred ca au murit vre-o patru-cinci, dar din mai bine de 100 de fire (ardei si gogosari) cred eu ca-i rezonabil. Cei mai dezvoltati sunt cei obtinuti de mine din seminte. dar si cei cumparati (de la Iuliana) sunt super-bine. Unde mai pun si faptul ca intr-un pahar cu ardei a fost si o rosioara. I-am lasat asa, impreuna si-oi vedea daca am gresit sau nu.
Bobul... ei, bobul, pentru mine este o chestie absolut nou-nouta. Sunt tare curioasa cum va fi mancarea facuta din el. Inca nu stiu daca se mananca numai "boabele" sau si pastaile.
A crescut mare si frumos. Desi auzisem ca mai mult de jumatate de metru nu creste, al meu are peste un metru

 Si, la baza, e plin de pastai, iar sus, de flori:

Noi l-am pus pe langa gard, in folma de L. Cateva fire in fata sunt pline-pline de niste purici negri, de furnici si de gargarite. Am citit pe undeva ca e o legatura intre afide si furnici si ca ar trebui alungate furnicile, dar nu mai stiu unde, am sa caut. Acum nu am avut ce face decat sa stropesc cu macerat de urzica (altceva nu aveam - sapun, ardei, chestii din astea, ma refer).
Orice moare de la maceratul de urzica, cred ca moare de sila. Este absolut de neimaginat (pentru cine nu a manuit substanta asta) felul in care poate sa miroasa...

Vinetele, dragele de ele, anul asta a fost anul incercarii lor. Dupa ce le-am chinuit eu, netransplantate in tavite mici, dupa ce le-am pus pe ploaie in pamanul facut deja mocirla... dupa... dupa... le-au gasit gandacii de colorado

Dar nu toate sunt ciuruite si unele au bobocei

Adunand ganacii de colorado de pe ele m-am intepat si nu stiam in ce. Acum am aflat ca vinetele au tepi pe nervurile frunzelor (si acum in poza vad ca si pe boboc). Dar de ce nu si-or fi dezvoltat tepi pe toata frunza, ca observ ca doar nervura cu tepi ramane nemancata de gandaci...

Fasolea... n-a prea iesit... Voi pune alta. Cea care a iesit totusi e frumusica, dar e putina

Iar despre dovlecei...:)
Le-am alocat o parcela marisoara, stiind ca vor creste mari (si am pus si mai multe soiuri...) sa aiba unde creste. Cand a inceput sa "inverzeasca" percela lor, mi s-a parut ceva suspect, dar am tacut. Sambata mi-a fost clar:
Acestea nu puteau fi dovlecei

macar si pentru faptul ca nu-i pusesem asa desi :))
Suparata foc, uitandu-ma prin marea asta de ce-o fi, am zarit ceea ce cred eu ca este un dovlecel

(asa arata dupa ce am rupt tot ce era pe langa el). Nu sunt 100% convinsa ca ar putea fi dovlecel, insa sper. Macar unul merit si eu.

Despre livada nu am mai scris de mult.
Are o multime de fructe

insa nu am facut fata cu taiatul ierbii... Oricum, ne-am convins ca nu putem avea in livada iarba taiata precum gazonul, pentru ca asta ar insemna ca cineva, toata ziua, sa taie iarba. Ne-am uitat si prin alte livezi si iarba e mai mare ca a noastra... Ne mai gandim ce facem cu ea (oamenii din zona o taie, pentru animale, de doua-trei ori pe an. Noi deja am taiat-o de sase ori pana acum... e foarte complicat...

Dar e si foarte frumos.