Probabil ca exagerez putin, dar in mare e adevarat. Cel putin, din martie, de cand am fost eu prima data la "tara mea", a plouat exagerat de mult.
Atat de mult incat am fost convinsa ca toata curtea noastra sta deasupra unui lac subteran, dar mai de suprafata. Cand sotul meu s-a apucat sa sape gropi sa punem copacii cumparati, la a doua cazma bagata in pamant se umplea groapa de apa... Ma gandeam oare oamenii care au stat acolo o viata cum s-or fi descurcat, dar, avand de la ei mostenire livada, cumva imi trecea prin cap ca fenomenul de acumulare a lacului sub curtea noastra s-a produs mai recent. Imi si inchipuiam cum va evolua si ma si vedeam inundata si nevoita sa ma stramut, acum, cand in sfarsit, imi gasisem locul...(bine, gandurile acestea ale mele au fost nerostite pana acum si sunt convinsa ca toti ai mei au gandit cam la fel...)
Ei, intre timp a inceput netul sa se umple de postari cu balti, baltite, mocirle si vaicareli despre ploaia asta care nu se mai sfarseste. Si am inceput sa sper ca doar a plouat mult si ca lacul acela e doar inchipuirea mea.
In week-end-ul acesta nu vom merge la tara. Si chiar daca am fi mers si n-ar fi plouat, in gradina tot nu as fi putut sa intru.
Mi-e tare-tare dor de Rocky... Sunt super-curioasa cum mai sunt plantele mele...Pe scurt, oricum sunt cu gandul numai acolo...Tare greu va trece saptamana ce vine...
Dar am poze si-mi mai ostoiesc dorul :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu