luni, 28 iulie 2014

L-am dat

... pe Rocky la scoala :))
Ma rog, probabil ca la o "scoala de vara", dar are un instructor care se ocupa de el. Noi suntem foarte bucurosi ca am gasit asa oportunitate. El nu.

El si mama, care aproape sta numai pe langa poarta de cand il ia domnul acela, pana il aduce inapoi.
Mie mi-a placut de instructor, pare ca stie ce face, insa ma ingrijorez ca Rocky, de cand pleaca pana vine nu bea pic de apa (si sta cam de la 9 pana pe la 13-14, pe caldurile astea, si merge pe jos cam 2 km dus, doi intors...).
Sambata a fost prima zi "de scoala" si ne-a fost teama ca azi nu o sa mai vrea sa plece cu instructorul. Dar nu a vociferat, ba chiar s-a bucurat cand l-a vazut.
Ne e din ce in ce mai drag de el, daca se poate asa ceva :))
E foarte iubitor. Si e un alintat ce n-am vazut. Si noi, cu mama in frunte, continuam sa-l alintam. Insa si asculta, cand vrea el.
Spre exemplu, asteapta foarte cuminte pana ii pregatesti mancarea (desi stiu sigur ca pentru nasul lui mirosul de friptura era de irezistibil)
Primeste os, mai mereu, pe care-l savureaza, la propriu
Si s-a facut mare-mare, desi in greutate, de saptamana trecuta pare ca n-a mai crescut (24 kg, insa, daca am stiut eu care-i ala "greaban" si daca el a stat corect la masuratoare, are 55 cm pana la greaban)

Cam atat despre el.

Gradina de legume... un vis, nu altceva :))

Vanata alba cred ca are 1kg, iar cea neagra cred ca are 20 cm.
Problema care se ridica acum este: cand le culegem?
Ne-am dat seama cu totii ca nu stim cand e momentul sa le culegem... cand sunt "facute". Dupa indelungi cautari pe net, cica atunci cand sunt moi, dar mici prea moi, dar totusi moi... Pai cand? Asa ca am pipait si vanata asta alba mare, si una mai mica...spre comparatie... Da, aia mare pare a fi mai moale. Dar e suficient de moale? Daca ar trebui si mai moale... Grea agicultura asta.
Apoi am cules niste rosii, un ardei si niste castraveti, pentru salata
Salata a iesit delicioasa si am sunat o prietena sa ma laud. Si ma intreaba "pai s-au copt ardeii?". Chiar, s-au copt ardeii? Pentru ca toti sunt verzi la mine in gradina. Dar si in piata marea majoritate a ardeilor sunt verzi, (doar cei capia sunt rosii). Am dat fuga la "cutia gradinarului" sa caut plicul in care au fost semintele sa vad poza. M-am lamurit bustean: pe plic erau un ardei vrede, fix ca al meu si unul rosu. Si eu habar nu am daca am macat un ardei crud sau unul copt... De bun, a fost minunat... dar... (nici nu mi-as dori, din nestiinta, sa stam sa ne uitam la vinete si la ardei si ele sa se treaca, neculese... ca prea le-am asteptat :)) )

Asa, ici-colo, mai avem si-o rosie.

Oricum, nici nu mai poti spune ca ti s-au manat rosiile, ca toata lumea le are mai manate ca ale tale :))
Acum, serios vorbind, unul din cei doi vecini ai nostri avea niste rosii de-ti era mai mare dragul sa te uiti la ele. Cand ale noastre erau negre de sus pana jos ale lui erau verzi, frumoase, pline de gogonici. Dar s-a ocupat de ele... ceva ce n-am vazut. Le-a stropit mereu, dupa nush' ce schema, cu substante de nu le-am retinut numele... In adancul sufletului meu ma gandeam: uite, vezi, daca nu ma incapatanam cu urzica si cu zerul, poate... Am avut chiar momente cand m-am gandit ca la anu', pe o bucata de pamant am sa le stropesc si eu cu substante chimice... ca doar si din piata tot asa le luam...Ei toate au fost bune si foarte frumoase pana luni-marti. Sambata cand am ajuns acolo aproape ca nu mi-a venit sa cred ce am vazut. Mi s-a stans inima, stiind ce frumuseti vazusem cu numai o saptamana in urma, iar acum totul era negru...
Asa ca m-am linistit cu stropitul. Daca si stropite si nestropite tot acolo ajungi... solutia e un mic solar (pe care mi l-a promis sotul meu, cand taiam eu la rosiile mele manate si plangeam :)) acum sper sa se tina de cuvant :)) )
Porumbul a inceput sa ... ma rog, sa faca moate
Zmeura se coace mai greu decat ne-am dori noi
Avem si morcovi si pastarnac, pentru ciorbe (cam 3-4 ciorbe :)), pentru ca trebuie sa pui multi, ca-s mici )
Si, dupa atatea ploi, avem o colectie diversa si bogata de buruieni. Habar nu am de unde au mai iesit, pentru ca eu am curatat tot-tot, in ultimele doua week-end-uri, smulgand efectiv, cu radacini enorme, chiar si de 15 cm, tot ce era buruiana intre legumele mele. Si acum era puzderie de ele. Dar nici macar nu erau mici, sa zici ca abia au iesit. Erau mari, frumoase si unele aveau si seminte (sper eu necoapte inca).
Insa intre toate "plantele neplantate de mine" am si una care mi-e tare draga
Daca ar fi numai din astea, sincer de m-as supara :))







 


luni, 21 iulie 2014

Ma intreb

... ce-ar fi fost gradina mea daca vremea era un pic mai prielnica...
Asa, cu vremea asta nebuna, tot putem aduna roade... Oare daca nu ar fi fost vanturile turbate de au daramat gardurile oamenilor, daca nu ar fi fost ploile nesfarsite de au transformat pamantul intr-un fel de mocirla... daca... daca... oare cum ar fi aratat gradina mea?

In week-end am adunat pere



 Pe ultima, mult mai mica decat cea din prima poza, am cantarit-o acasa: 360g. Prima nu pot sa-mi inchipui cat avea, insa pere asa mari eu nu am vazut pana acum... Iar de gustoase... nu mai spun...Am adunat o ladita. Insa cele mai multe au cazut in timpul furtunilor ce au fost. Ultima, de joia trecuta, a daramat cam 70% din toate perele din copac. Fireste ca nu au putut sta atarnate la vanturile ce au fost...
Am mai adunat si prune

Sunt primele care s-au copt si sunt dementiale. Dar din cei trei copaci cu prune din acestea, doi au fost rupti jumatate... Tot de vanturi...

In gradina de legume... rod mult si frumos. Insa... de cel putin doua saptamani nu s-a mai putut intra pentru a mai stropi. In fiecare zi a plouat. Mai mult sau mai putin, dar a plouat. Sambata noaptea, de Sfantul Ilie, a fost rupere de nori. Iar parintii mei imi spun ca a fost nimic fata de alte ploi...Si cred ca ardeii, vinetele si rosiile ar avea nevoie disperata de stropire impotriva manei... Tare mi-e teama pentru vinete si ardei... Mereu culeg destul de multe frunze oarecum afectate de ceva... Si mi-e tare teama...
Vinetele au inceput sa faca rod. Mi-s dragi de nu mai pot


Ardeii si gogosarii... ce sa mai spun de ei. Nu stiu daca au rod mult sau asa e normal, dar mie mi se pare ca nu are nimeni ce am eu :))




Rosiile... poate, daca nu era atata ploaie, iar eu eram un pic mai atenta... rosiile zic, probabil ca ar fi fost superbe. Si asa, ici-colo, se mai iveste un motiv de bucurie, insa plantele ar fi trebuit stropite. Mi-e teama ca mana s-a intors, iar noi efectiv nu avem ce face (tata a mai stropit de doua ori, dar dupa ce a stropit el a inceput cate o ploaie zdravana...)



(una din rosiile neafectate pana acum de mana este aceasta
a crescut intr-un fel... de nu-ti mai dai seama care lastar de unde e, ce sa legi, ce atarna... e acolo o ingramadeala de numa'. Si ea tot creste)
Asa cum se vede in poza aceasta, craitele si galbenelele lumineaza curtea :)) Iarasi, nu am vazut asa tufe de craite, niciodata. Nici nu-mi inchipuiam ca dintr-un firicel amarat, pus de mine, ar putea creste atata tufa

(observ ca nu am poze cu tufele cele mari, dar sincer, eu nu as putea cuprinde cu bratele una)
Fasolea, cea pusa direct in gradina si care a iesit din doi in cinspe, a inceput sa produca. Ne-a facut mama o mancare din ea... delicioasa... Cea pusa de mine, acum trei saptamani, parca, in pahare, pe balcon si transplantate acum doua, a crescut muuult de tot. Si parca in varf are bobocei.




Inevitabil, intrebarea ce-mi vine in minte este: daca vremea ar fi fost mai putin potrivnica ce-ar fi fost? Imi e mila de plante, ca sufera, mi-e mila de pamantul acela tare bun, mocirla in cea mai mare parte a timpului... Poate la anu' ...

Insa Rocky nu are nicio treaba. El este doar fericit. Si asta ne bucura si pe noi :)


marți, 15 iulie 2014

Din nou...

Rocky :))
E tare greu sa-i faci o poza buna acestui catel. Cred ca fac 500 de poze cu el, in doua zile la tara, si abia pot alege cateva pentru "albumul familiei" :))
Majoritatea sunt asa:
Duminica, pe 13 iulie, a implinit 4 luni. Si, ca in fiecare sambata, cand ma duc acolo, il cantaresc: 21-22 kg. Nu sunt chiar sigura pentru ca tinandu-l in brate nu mai vad acul cantarului si trebuie sa ma aplec un pic, timp in care el ma linge, ma musca sau vrea sa sara din bratele mele... Iar mama care ma asista, mereu uita sa-si ia ochelarii :)) ...Nu mai spun ca abia il mai iau in brate sa ma urc cu el pe cantar...
De data asta mi s-a parut un pic grasut. Adica are o ceafa...sanatoasa, nu asa... Insa tot are scobitura aceea de la burta spre picioarele din spate. Abia se vede, dar se vede, ceea ce inseamna ca nu e gras :))
De mancat... deja a depasit orice limita. Efectiv mama ii baga in gura. Nu mai mananca singur din castron decat carne la gratar. Altceva trebuie sa ii dea mama. Si el mai pleaca, si mama il striga, si daca nu vine se duce mama dupa el... Fireste ca nu e bine, dar nici nu are nimeni inima sa-l lase nemancat pana ii e lui foame... Probabil ca dupa un an o sa dam militaria jos din pod cu mancatul, ca in rest e foarte intelegator. (scriam zilele trecute ca i-am facut supa de vita cu legume pasate... ei, a mancat-o Max, catelul unor vecini, pentru ca el nici n-a vrut sa guste... )
Dar el e foarte fericit :)
Si de o saptamana nu si-a mai coborat nicio ureche
Acum, de cand legumele sunt mai mari are acces si in livada (langa care e si gradina de legume) fara lesa.

Cand mai ajunge si printre straturi tata striga la el "ai grija Rocky" si atunci se duce pe poteca :). Dar doar cand ii spune tata. Daca ii spun eu se face ca nu intelege :)

Aveam o mare dilema: ii dau sau nu sa roada oase? Am citit muuult pe tema asta. Pe de o parte unii spun ca rosul oaselor ii face foarte fericiti, altii spun ca isi pot strica dintii, pot inghiti aschii de os (fireste ca numai vita, dar si pe alea le pot sparge)... Insa cum el roade bete si nu avem cum sa luam toate betele din curte,
am considerat ca sunt mult mai periculoase si mai probabile aschiile de lemn decat aschiile de os... Asa ca, de ziua lui, la patru luni, a primit primul os adevarat :). Adica o bucata de os, partea aceea spongioasa, pentru ca m-am gandit ca aia nu se poate rupe in aschii si e si mai moale, iar el a fost mai mult decat fericit
Pentru ca s-a facut baiat mare nu mai doarme in pat decat uneori ziua.

Insa cand ii vine lui pofta sa doarma in pat nu-l mai poti opri, pentru ca a invatat sa deschida usile si... nimic nu-i mai sta in cale :))

Nu stiu cum, dar catelul asta a stiut cum sa ne intre la inima tuturor. Desi toti stim ca nu ar fi normal sa faca anumite chestii (sa doarma in pat, spre exemplu) niciunul nu il cearta (chiar nici sotul meu, care a crescut la tara unde cainele era tinut in lant, nu in pat :)) )
A... si a inceput sa-si dea seama cand ne pregatim de plecare... dar asta nu o povestesc...




duminică, 13 iulie 2014

Asa ceva?

... In curtea mea?
Acestea sunt singurele cuvinte care-mi vin in cap cand ajung la tara.

Sa incep cu Rocky, catelul nostru drag ce ne intampina cu mare entuziasm, si care astazi implineste 4 luni
Apoi sa continui cu gradina de legume
(prima vanata! mi se pare o mare realizare :) )
(iar aceasta, cu putin noroc, va fi o vanata alba :) )
(Acesta cred ca este un ardei iute. La ce culoare
are nu stiu cine va fi primul curajos sa il guste :) )
(gogosari!!! Ador legumele astea. Abia astept 
sa-l gust pe primul :) )

(ardei gras. Ultimul e urias la propriu. Insa planta.
desi e mare, abia acum mai are cateva flori in varf.
Cred ca s-a strofocat foarte tare sa-l produca pe asta :) )


(tot ardei iute. Ultimii sunt iuti, cei rotunzi sunt
criminali, iar primii sunt deliciosi :) )
 (singurul dovlecel iesit in gradina. Si nu e din cel obisnuit
iar astia doi, primii produsi au fost deliciosi la gratar :) )
(ei, da, am si cateva rosii. Macar de-o salata, tot vor fi. Voi scrie 
despre rosiile mele. Se pare ca zerul a facut minuni.)
(morcovii, care sunt foarte mici si foarte gustosi. 
Stiu, trebuia sa-i raresc, dar cine a avut 
inima asta? Asa ca i-am lasat gramada. Cand mai cere
copilul cate unul, incercam sa scoatem de unde-i 
aglomeratia mai mare :) )
(mure. Puiutul pus anul acesta, daruit de o draga prietena, 
s-a grabit sa ne arate ce poate. Asteptam sa se coaca si ii
dorim sa se faca mare-mare, sa avem de unde face dulceata,
ca tare ne place)
(si zmeura, care tot asa, a facut dateva fructe, delicioase, fireste. 
Mai avem zmeura, dar aceea doar a crescut. Dar noi avem rabdare :) )
(prune si pere, dar din copacii "mosteniti". Perele sunt de-a
dreptul un deliciu, si sunt imense. Si inca nu sunt coapte
definitiv, dar vijelia teribila de joi le-a dat jos. Iar prunele... 
si ele minunate.)
Acestea toate se afla in curtea mea si sunt ale mele! Mi se pare ca sunt tare bogata
Si acestea nu sunt toate. Mai am si (cateva) flori :))
PS: am venit acasa cu o sacosa maricica plina de castraveti sa-i pun la murat. Mama deja pune de doua-trei saptamani. Acum mi-a dat cateva bidonase sa dau la niste prieteni. Produc cele 10 cuiburi cam 3-4 kg la trei zile!  Eu am luat sa pun in otet (mama ii pune in saramura).