duminică, 1 noiembrie 2015

Marea mutare


... as putea numi aceasta operatiune.
Parintii mei se pregatesc sa vina in Bucuresti. Cu gaini si cu catel, slava Domnului ca nu avem si purcel :)

Primele venite in Bucuresti au fost gainile.
Le-am imbarcat confortabil (ma rog, cat de confortabil am putut)
si am plecat la drum.
Am ajuns in Bucuresti pe noapte, ceea ce ma face sa cred ca ele nu si-au dat seama unde sunt.
Le-am cazat si am plecat. Azi dimineata ne-am trezit, am traversat tot Bucurestiul sa mergem sa le dam drumul si mancare.
Le-am gasit bine
si ele pareau ca nu le pasa de schimbare
Unele cunosteau locatia, de anul trecut, puii insa... ziceai ca acolo s-au nascut :)


Au mancat cu pofta


si s-au pus pe treaba :)





Saptamana viitoare vine si Rocky :)
Abia il astept!





vineri, 16 octombrie 2015

Un lucru nu inteleg...

In primavara (devreme in primavara) am povestit ca am pus seminte de lavanda la incoltit.
Si cateva au rasarit. Doamne, ce bucurie!!! Apoi cateva au crescut. Fericire maxima. Verificare in fiecare dimineata si in fiecare seara, si de inca 100 de ori intre, udare cu grija, iubire maxima, priviri grijulii... Apoi a trebuit sa le transplantez. Cateva. Stat aplecat, durut cocoasa si genunchi, rupt unghii, murdarit tot ce aveam pe mine. Dar cata bucurie!!!! Apoi griji: cresc, nu cresc, s-au acomodat, nu s-au acomodat...
Si au crescut.
Cea mai mare este cam atat:

Si mi-o inchipui mare, si frumoasa, si plina de flori mirositoare. Si am planuri de viitor, pe multi ani, si visez frumos. Si viata e frumoasa!

Insa, neavand prea multa rabdare, de felul meu, in vara mi-am si comandat cateva, ca sa fiu sigura :)
Astazi mi-a venit coletul. Nici acum nu mi-am revenit din uimire si din incantare.
Butasii primiti sunt... sunt... sunt minunati. Mari (mari in comparatie cu ai mei :)
), sanatosi, pamantul de pe radacini era umed (de unde mi-am dat seama ca ei chiar au fost scosi din pamant ieri, inainte de a-mi fi trimis coletul).

Acum vine dilema mea.
Daca cineva ar dori sa cumpere un butas de-al meu, nu l-as putea da. Din milioane de motive, dar unul dintre ele e ca n-as gasi un pret potrivit. Adica mi se pare ca am "muncit" destul de mult pentru a-l avea, iar toata munca mea, probabil, ar costa destul de mult.
De aceea, gasind de cumparat la 1.24 lei butasul am zis ca nu am ce pierde (sigura fiind ca imi vor fi trimise, cel mult intr-un plic cu bule, cele 50 de firisoare de lavanda, dintre care daca vor supravietu 5, maxim 10, ar fi bine.
Inutil sa va spun cum am cascat ochii cand a venit curierul cu ditamai cutioul (pe care abia il cara) si cum am fost in extaz cand am deschis cutia.
Am sunat sa multumesc si apoi nu mi-am putut scoate din cap gandul asta: oamenii astia de mi-au trimis lavanda... oamenii astia mi-au trimis o bogatie pentru 1.24 lei bucata? Orele intregi de stat aplecat si in genunchi, litri de apa carati, macar din primul an, cei aproape doi ani din viata lor asteptand sa creasca palantutele ca apoi sa poata sa le vanda, transplantatul, anul trecut, scosul, anul asta, impachetatul, pusul la curier... si probabil multe altele care nu-mi vin acum in cap, doar 1.24 lei pe bucata fac?
Pai si daca totusi, sa presupunem, ca atat ar face, de ce gasesc eu intr-un magazin o geanta de 5600 de ori mai scumpa? Nu pot sa cred (indiferent ce argumente mi-ar da cineva) ca la acea geanta s-a muncit mai mult de 1% din cat s-a muncit pentru un butas de-al meu. Nu pot sa cred ca acea geanta va "exista" mai mult decat vor exista butasii mei. Nu pot sa cred ca in fiecare an, macar intr-o zi, posesoarea unei astfel de genti va avea sufletul atat de plin cum il voi avea eu cand voi mirosi florile plantelor mele. (asta ca sa nu mai spunem ca la mine ceva tot va creste, pe cand geanta aceea inseamna un suflet omorat)

Am sentimentul (de ceva vreme) ca nu e bine. Ca nu mergem in directia potrivita. Ca prostia tinde sa devina moda (daca nu a si devenit deja, recunosc, nu prea sunt la curent cu ultimele tendinte din moda). Am sentimentul ca multi dintre noi nu au limita si nu au frica de nimic (si ma refer in primul rand la acea "frica" de Dumnezeu care ne echilibreaza mereu cand ni se pare ca l-am prins de picior). Am sentimentul ca doar ne spoim pe dinafara iar inauntru mizeria colcaie si face viermi. Am sentimentul ca e gresit. Totul. Ca suntem si ne lasam manipulati (iar unora ne si place), ca suntem niste feluri de roboti care ar trebui sa nu aiba sentimente, doar sa consume ce li se ofera si sa se supuna.

Si mi-e teama de ziua cand situatia se va schimba. Adica de ziua in care butasul meu de lavanda va costa de 5600 de ori mai mult decat orice geanta. Mi-e tare teama de acea zi. Si sunt sigura ca, mai devreme sau mai tarziu ea va veni. Insa atunci educatia va tinde spre zero, disperarea va tinde spre infinit, si .... dar hai sa nu mai fiu pesimista.

Sunt foarte recunoscatoare celor care mi-au daruit lavanda (pentru ca nu pot sa spun ca am cumparat-o) si le multumesc tare mult ca ei au muncit ca eu sa ma bucur.
Si mai sunt recunoscatoare ca inca imi mai doresc un butas de lavanda, un trandafir, sau poate o rosie sanatoasa, pentru ca asta imi dovedeste ca nu sunt "la moda" inca.



miercuri, 30 septembrie 2015

Hop

...pot sa spun, in sfarsit, fiind deja cu varful piciorului in luna octombrie :)
Hop! asadar :)
Desi mi-e foarte greu sa inteleg ca maine incepe luna octombrie, uitandu-ma in urma la vara ce-a trecut (desi nu pricep cand) pot sa spun: AM FACUT-O PE TREABA!
Anul acesta am reusit sa avem tot ce-am cultivat. Nu tot ce-am dorit, pentru ca nu am pus in pamant chiar din toate, insa ce am pus a mers de minune.
Solarul (prin satisfactia ce ne-au dat-o plantele din el) si-a scos toti banii investiti si toata munca.
Toate au crescut in el precum Fat-Frumos




Rosiile (vedetele) ar fi crescut ele si mai mult daca solarul era mai inalt. Insa imi trebuia si scara mai mare, iar eu cam am rau de inaltime (mi s-a parut culmea gradinaritului sa culegi rosii cocotat pe scara :) )
Ardeii, gogosarii

si vinetele din solar au produs mult si frumos. Cu toate astea, vinete nu am avut cat sa punem si pentru iarna...Nu-mi explic... dar nici nu incerc. Adica ar trebui sa pun toata curtea numai cu vinete ca sa ne ajunga? Sau oamenii care vand la piata vinete, cate pun? Insa ardeii ne-au ajuns, gogosari am pus destui la murat...

Am avut si patrunjel, si marar, si loboda, si salata, si mazare, si bob, si fasole si telina... a.. si in final, am avut si dovlecei :)





Nu am avut morcov. Pentru ca n-am pus. La anu' voi pune. Si voi mai pune si sfecla. Si praz. Si ridiche neagra. Voi pune mai multa telina si mai mult patrunjel.
Deja ma mananca palmele gandindu-ma la rasaduri :)
Pana atunci mi-am adunat seminte iar acum le admir


Incerc sa-mi fac un plan mai bun decat cel de anul asta. Incerc sa imi planific mai bine spatiul si timpul. Acum stiu mai bine care cum creste, care ce nevoie are, care cat dureaza si daca mai pot pune ceva dupa... Sper ca la anu' ne vom descurca cel putin la fel de bine ca anul acesta :)

Sper ca cele doua feluri de fasole puse tarziu, special pentru a le pastra semintele, sa ajunga la maturitate.



Am avut fructe

 si acum avem struguri

Am avut flori
si poate anul viitor le-o veni si lor randul la atentie.


Am avut o vara frumoasa si-s foarte recunoscatoare pentru asta.
As fi foarte suparata ca vine iarna daca nu ar fi Rocky. Faptul ca peste iarna il am aici, langa mine, si-am sa-l vad zilnic, compenseaza :) . Despre el nu scriu nimic acum, pentru ca o voi la iarna. Doar atat: desi in fiecare moment cred ca-l iubesc cel mai mult posibil, secunda urmatoare il iubesc si mai mult. Este catelul meu perfect din toate punctele de vedere. Si si pentru el sunt recunoscatoare :)









vineri, 7 august 2015

Fila de jurnal 22

Poza saptamanii:





De fapt doua poze :)
La rugamintea expresa a mamei am pus pozele acestea... Cum si ea ne face tot ce vrem noi, am zis ca pot sa fac si eu asta pentru ea :)
Gradina de legume:
Sa zic mai intai doua cuvinte.
Acum o luna nu eram prea incantata de cum aratau plantele (de rosii, in principal)  in solar. Pareau imbatranite, dar ma gandeam ca na, atata le-o fi fost... Produsesera suficient si eram oarecum resemnata. Ce voiam mai mult de la ele? Acum doua saptamani mi-am intarit convingerea ca in scurt timp vom scoate rosiile din solar si vom ramana doar cu vinetele si ardeii. Apoi au urmat doua saptamani de canicula teribila si m-am dus sambata trecuta la tara chitita ca voi face curat in solar, imaginandu-mi rosiile uscate definitiv.
Ei... am avut o surpriza teribila. Placuta. Rosiile mele erau la fel de frumoase ca in primavara! Verzi de sus pana jos, nu mai aveau frunze rasucite, erau pline de flori (de fructe nu mai zic...). M-am uimit teribil. Nu stiu ce le-a facut sa arate asa bine. Daca pana acum o luna le tot stropeam, ba cu zer, ba cu urzica, ba cu ghimbir si usturoi, de o luna nu le-am mai stropit deloc. Si ele erau niste frumoase :)











Unele au ajuns pana sus la solar (si-mi spune sotul meu ca la coama are 3.5m, iar ele sunt puse la mijloc, deci au aproape 3.5 m).
Cele din ultima poza, Prunisoare de Suceva imi sunt tare-tare dragi.
Cel mai bine adaptate solarului sunt cele negre (trebuie sa caut, dar am senzatia ca sunt Black Krim).
Cele mai mari si mai gustoase sunt cele rotunde, mari, care sunt un soi romanesc, dar trebuie sa caut sa fiu sigura care.
Cele mai putin adaptate (de fapt unele au si murit definitiv) sunt Inima de bou.
Oricum am oprit seminte din toate.
Sunt tare-tare incantata de ele :)


Apoi ardeii... ei, ardei... sunt ceva de poveste. Si miros intr-un mare fel. Am tot cules, am pus si in congelator pentru umplut la iarna, a pus mama si in borcanele cu rosii pentru ciorba pentru la iarna, mancam la greu, iar ei sunt plini


Iar ardeii capia... ma uimesc, desi i-am pus tare cu inima-ndoita...


Sunt carnosi, ceea ce-mi place teribil. Vom coace cativa sa vedem daca trec testul (cred eu ca-l vor trece, sau asa imi doresc foarte tare). Pe cei mai frumosi i-am "marcat" sa-i pastrez pentru seminte.
A... si gososarii. Incredibil, am cules gogosari pe 01.08.2015 :)
Treceam pe langa ei si pofteam, dar nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca as putea culege. Aveam in minte ca la sfarsitul lui august... Dar pentru ca pofta era mare am luat unul si am constatat ca era copt. M-am mai uitat si erau destui rosii pe toate partile. Asa ca am pus mana si i-am adunat, sa-i dau mamei de treaba :) Visez deja o salata de beuf cu castraveti si gososari din gradina :)
Si ei, ca plante arata bine si sunt plini-plini de fructe
Vinetele produc si ele frumos
si la anu' voi pune mai multe vinete albe.

Via si livada:
Mancam prune pe saturate, iar niste meri pusi acum un an vor sa ne arate ca-s soi bun


Florile:
Ei... florile... Tata a vrut sa-mi faca o surpriza si a reusit sa taie tot in gradina din fata. Si cand zic tot, inteleg tot. Au scapat (ca prin minune, cred) trandafirii mai mari. In rest totul era tuns si frezat la modul "rasul solului".
Iar eu, sa compenzez, am platat 50 de irisi in toata curtea :)
Traiesc insa cu speranta ca macar cateva clematite vor da la anu'... daca nu, o luam de la capat...
Plante la ghiveci:
Campanula mea cea draga e, in sfarsit, plina de bobocei:

Animaletele curtii:
Puiutii cresc si unii sunt frumosi-frumosi.
Rocky este ... este tot :)
I-am luat mingiute care piuie (i-s tare dragi), si-l las pe el sa si le desfaca
Apoi isi ia una (ca doar una poate) si e tare mandru

Problema este ca, la un moment dat, nu stim din ce motiv, scoate piuitoarea aceea. Si daca mingea nu mai piuie nu-i mai place si vrea alta, care piuie. Si uite-asa ne-am facut cu peste 50 de mingii din astea (a incercat tata sa lipeasca chestia aceea care piuie in toate felurile. Are o dexteritate Rochy, ceva ce n-am vazut. Stie clar unde se afla piuitoarea si cu dintii mici din fata trage de ea. Cand vezi, te duci repede si-o iei si-o pui la loc, dar de cele mai multe ori nu vezi :) )
Dar el sa fie sanatos, ca mingii sunt :)
A, si-am mai cumparat ceva sa udam un viitor gazon, pe care nu stim cum si cand sau daca, il vom pune... Pana atunci se joaca Rocky de numa'





In bucatarie si camara: mama se chinuie sa bage gradina in borcane, cum ii place, oarecum mandra, sa zica.
Si piesa de rezistenta
Aici a gatit sotul meu, iar tot ce era in ceaun erau din curtea nostra. Am ajuns mari, ce sa zic :)

Am pus cam multe poze, dar stiu ca ele imi vor fi "hrana" la iarna.
:)