duminică, 29 iunie 2014

La inceputul

... lunii mai incepeam "povestea despre rosii".
Acum, la sfarsitul lunii iunie probabil ca scriu sfarsitul ei...

Ei, da, ceea ce toata lumea numeste "mana" porobabil ca s-a abatut si asupra gradinii mele...
Si, daca nu ar fi suficient atat, cred ca am descoperit si mult prea tarziu si nu stiu daca se va mai putea face ceva...
O parte din plante arata cam asa 

Pe drum de la tara pana acasa am citi despre mana... Daca as fi citit mai din timp...

Singurul lucru ce m-a dus mintea sa-l fac sambata a fost sa stropesc cu macerat de urzica. Si am citit ca am facut bine.
Apoi l-am rugat pe tata sa stropeasca marti cu zer si vineri iar cu urzica.
In timp ce scriu, la radio spune "de maine revin ploile"... Cu revin? Dar au lipsit o secunda?

Recunosc, sunt un pic suparata... Ma gandesc: "ce s-ar fi intamplat daca....", "dar daca...", "si poate ca daca ...."

Dragele de ele... erau pline de gogonici si erau tare frumoase...

Oricum, pentru la anu' am invatat:
1. dupa copilire, negresit stropire (dar nu m-am hotarat inca cu ce, probabil cu zer)
2. platate la distante mai mari,
3. urzica la greu

Insa, oricum, sunt tare mandra de mine ca totusi am reusit si atat (bine, rezultatul fiind 0, se poate spune ca nu am reusit nimic). 




vineri, 20 iunie 2014

Scurt "tratat" despre buburuze

(vs gandac de colorado)

Din start vreau sa spun ca sunt mai mult decat necunoscatoare in domeniu si ca postarea aceasta se vrea, cu ajutorul pozelor si articolelor de pe net, un fel de atentionare: aveti grija ce omorati in gradina!
Si zic asta pentru ca, in avantul meu de a omora gandacii de colorado, mi-a fost teama sa nu omor si altceva.


Toti stim cum arata o buburuza.
Dar inainte de buburuza ce a fost?
Pai sa o luam cronologic:
Ou (poza luata de aici http://www.tiedyedfreaks.org/ace/ladybug/ladybugs.html )
Apoi, urmatoarea faza, fix cand ies din ou (poza luata de aici http://www.tiedyedfreaks.org/ace/ladybug/ladybugs.html )
Urmeaza larvele (poza luata de aici http://www.tiedyedfreaks.org/ace/ladybug/ladybugs.html )
Pupa (poza luata de aici http://www.ladybug-life-cycle.com/ )

Si buburuza, pe care o stim cu totii (poza imi apartine :)) )

Marturisesc faptul ca habar nu aveam cum sunt ouale de buburuza. Si nici nu m-am intrebat vre-odata cum arata larva si pupa... Dar acum ca stiu... m-a apucat groaza si va arat de ce:
Ciclul de viata al buburuzei (poza luata de aici http://butterfly-insect.com/blog/a-bugs-life/ )


Si ciclul de viata al gandacului de colorado (poza luata de aici http://www.dirtdoctor.com/Colorado-Potato-Beetle_vq4820.htm )

Si ce observam noi aici?
Ca pupa de buburuza seamana foarte bine cu larva gandacului de colorado!!!! Si ca trebuie mare atentie cand omoram, sa vedem ce.
Buburuza (poza luata de aici http://elizabethssecretgarden.blogspot.ro/2009/10/lifecycle-of-ladybug.html)
Gandacul de colorado (poza luata de aici http://barefootfarm.org/?p=444 )

Daca la pupa si la larva m-am dumirit putin (dar doar putin)... la oua...
Singura chestie pe care am inteles-o ar fi ca ouale buburuzelor se vor afla aproape mereu in mijlocul unei colonii de afide, ca sunt mai multe si ca-s mai putin aratoase decat cele ale gandacului...

Daca voi mai afla "trucuri" sa deosebim urmasii buburuzei de cei ai gandacului, voi reveni.
Dar macar sunt multumita ca am aflat si atat si acum voi fi un pic mai atenta...


joi, 19 iunie 2014

Si afara ploua, ploua

... nu de-o luna, ci de noua...

Probabil ca exagerez putin, dar in mare e adevarat. Cel putin, din martie, de cand am fost eu prima data la "tara mea", a plouat exagerat de mult.
Atat de mult incat am fost convinsa ca toata curtea noastra sta deasupra unui lac subteran, dar mai de suprafata. Cand sotul meu s-a apucat sa sape gropi sa punem copacii cumparati, la a doua cazma bagata in pamant se umplea groapa de apa... Ma gandeam oare oamenii care au stat acolo o viata cum s-or fi descurcat, dar, avand de la ei mostenire livada, cumva imi trecea prin cap ca fenomenul de acumulare a lacului sub curtea noastra s-a produs mai recent. Imi si inchipuiam cum va evolua si ma si vedeam inundata si nevoita sa ma stramut, acum, cand in sfarsit, imi gasisem locul...(bine, gandurile acestea ale mele au fost nerostite pana acum si sunt convinsa ca toti ai mei au gandit cam la fel...)

Ei, intre timp a inceput netul sa se umple de postari cu balti, baltite, mocirle si vaicareli despre ploaia asta care nu se mai sfarseste. Si am inceput sa sper ca doar a plouat mult si ca lacul acela e doar inchipuirea mea.



In week-end-ul acesta nu vom merge la tara. Si chiar daca am fi mers si n-ar fi plouat, in gradina tot nu as fi putut sa intru.
Mi-e tare-tare dor de Rocky... Sunt super-curioasa cum mai sunt plantele mele...Pe scurt, oricum sunt cu gandul numai acolo...Tare greu va trece saptamana ce vine...
Dar am poze si-mi mai ostoiesc dorul :)








marți, 17 iunie 2014

In aceasta postare


...voi incerca sa fiu foarte rationala. Stiu ca nu voi reusi 100% dar sincer, voi incerca.

Rocky era tot ce lipsea in acea curte mare si frumoasa
Oricum, pentru noi, fiind primul an acolo, toate au venit ca o avalansa... Casele au trebuit zugravite, livada a trebuit curatata, am inceput gradina de legume, via a trebuit ingrijita cu multa atentie... Au fost (si inca mai sunt) multe chestii care trebuiau facute si trebuiau facute toate in acelasi timp, pentru a avea confortul la care visam cu totii (mama o casa pe pamant ingrijita, sotul meu o livada ingrijita, eu gradinile de flori si de legume ingrijite, tata... tata isi dorea sa fim toti fericiti). Cand nici nu le pusesem toate la punct (cred ca nici peste doi ani nu vom avea livada, via, gradinile asa cum le visam), cand nu le pusesem toate la punct, zic, la insistentele fiicei mele si fara prea multa gandire, l-am luat pe Rocky.
Ei... de atunci (de 5 saptamani) toate prioritatile s-au schimbat :)) Parca suntem intr-un carusel nebun, cand cu capul in nori, cand cu picioarele-n sus... Cand in culmea fericirii, cand in culmea disperarii...
Dar, in cel mai propriu sens, Rocky da viata acelei curti. Era fix ceea ce lipsea.

(acum, incercand sa fiu foarte obiectiva)
E un catel foarte frumos si da semne ca ar fi si destept. De iubitor nu mai spun...
A invatat foarte repede tot rostul in curtea aceea si a pus stapanire peste tot.
Executa foarte corect comenzile "sezi" si "culcat". Cateodata executa si "asteapta", dar cred, totusi, ca doar cand ii e lui prea lene sa se mai ridice.
Ii place foarte tare sa ii arunci obiecte, fuge dupa ele, se intoarce cu ele in gura, dar nu le da drumul de buna-voie, decat daca are senzatia ca nu vrei sa te mai joci.
"Nu" sau "nu-i voie" cred ca le-a inteles sensul, dar gresit. Cred ca a inteles ca "nu-i voie" cand esti vazut, iar cand nu esti vazut....he, he... e toata voia din lume :))
Cand l-am surprins cu stropitoarea in gura (stiind ca "nu-i voie"), fara sa ii spun nimic, a luat-o de toarta si a incercat sa se faca nevazut
Tata l-a invatat sa mearga in lesa si merge foarte frumos, doar in partea stanga.
Dar tot ce a invatat pana acum e invatat de ai mei (ei stand mereu cu el).
Ce am incercat sa-l invat eu (spre exemplu ca "un catel mare si frumos" doarme jos)

uita pana saptamana viitoare...

De teama sa nu ne umple curtea de gropi, i-am rugat pe ai mei sa-l certe daca-l vad ca sapa, sa nu-l lase.
Si ai mei il cearta, numai ca intr-un fel de se incinge o joaca si-o alergatura... De obicei tata il alearga, sau poate Rocky il alearga pe tata... nu mi-e foarte clar, iar mama sta si rade... cum n-a mai ras din tinerete, dupa spusele ei. Asa ca, atunci cand ai mei au treaba si nu-l baga prea mult in seama, se duce la mormaul de nisip si incepe sa sape
si ca sa fie sigur ca este vazut, mai si latra. Si tata striga la el "nu ai voie" "vino-aici", iar el se pune cu botul pe labutele din fata si latra si e suficient ca tata sa faca un pas spre el, ca incepe joaca.
Iar eu pe cine sa cert? Pe tata? Pe Rocky?

Asteptam (cu totii si cu interes) sa-si schimbe dintii. Astia sunt ascutiti precum niste ace si suntem toti pe maini ca aia de se taie singuri cu lama...
In rest nu prea avem ce sa-i reprosam.
Doar il iubim.


luni, 16 iunie 2014

Nu stiu de ce

... dar am facut o pasiune pentru gargarite.
Si pana acum imi placeau, dar de cand am gradina parca mi-s mai dragi ca niciodata :)


Aici le-am surprins "la munca" in gradina mea. Dragele de ele.
Dar nu numai ele au muncit.
Eu, cum m-am trezit sambata, am intrat intre legume sa smulg buruienile, sa copilesc si sa leg rosiile. Si mi-au reusit toate. Bine, dupa ce am terminat, sotul meu mi-a spus ca rosiile se leaga, dar nu fedeles...
Acum, eu le-as fi legat si mai bine, dar imi lua prea mult timp (am citit ca la originile lor rosiile sunt plante taratoare. Pai taratoare fiind si incarcate de fructe - sper eu- cum sa se sustina...)
Habar nu am ce va fi in continuare, dar acestea, intr-o luna si o saptamana, de cand sunt plantate in gradina au ajuns aproape cat mine. Nu-mi dau seama daca vor creste in acelasi ritm, sau vor incepe sa fructifice... om vedea. Anul asta luam notite. Insa, sunt frumusele foc si-s curate-curate. Nu au nimic pe ele. Unele au cateva frunze de la baza mai uscate si cu pete maro... dar nu cred ca va fi o problema.

Alte minunatii in gradina mea...
A... am cules mazarea si-am si mancat-o (de fapt mama a cules-o). A fost super-buna si la anu' vom pune probabil mai multa si mai din timp. (nu am facut poze mazarii... atat de ocupata eram cu rosiile).
Apoi, cu ajutorul unei vecine, am descoperit ce este asta:
pastarnac de radacina :)) Cine-ar fi crezut. Si cu ajutorul aceleasi vecine am aflat ca niste tufe carora le pusesem gand rau, sigura fiind ca sunt balarii, sunt patrunjel de radacina. Norocul nostru ca a venit vecina inainte sa bag lopatica sa scot buruiana cu tot cu radacina :) Si ca vorbim de patrunjel (pornind de la pastarnac), patrunjelul cret (se vede un pic in poza de sus) este demential. Miroase intr-un mare fel si are o aroma... Am mancat a doua oara (in viata mea!) patrunjel (in salata).

Apoi, ardeii sunt niste frumosi
 Una dintre cele mai frumoase plante de ardei arata cam asa:
Si am si ardeiasi
Vecinii se vaita ca au plantat e cate doua-trei ori ardeii. Eu i-am pus o dat singura data. Cred ca au murit vre-o patru-cinci, dar din mai bine de 100 de fire (ardei si gogosari) cred eu ca-i rezonabil. Cei mai dezvoltati sunt cei obtinuti de mine din seminte. dar si cei cumparati (de la Iuliana) sunt super-bine. Unde mai pun si faptul ca intr-un pahar cu ardei a fost si o rosioara. I-am lasat asa, impreuna si-oi vedea daca am gresit sau nu.
Bobul... ei, bobul, pentru mine este o chestie absolut nou-nouta. Sunt tare curioasa cum va fi mancarea facuta din el. Inca nu stiu daca se mananca numai "boabele" sau si pastaile.
A crescut mare si frumos. Desi auzisem ca mai mult de jumatate de metru nu creste, al meu are peste un metru
 Si, la baza, e plin de pastai, iar sus, de flori:
Noi l-am pus pe langa gard, in folma de L. Cateva fire in fata sunt pline-pline de niste purici negri, de furnici si de gargarite. Am citit pe undeva ca e o legatura intre afide si furnici si ca ar trebui alungate furnicile, dar nu mai stiu unde, am sa caut. Acum nu am avut ce face decat sa stropesc cu macerat de urzica (altceva nu aveam - sapun, ardei, chestii din astea, ma refer).
Orice moare de la maceratul de urzica, cred ca moare de sila. Este absolut de neimaginat (pentru cine nu a manuit substanta asta) felul in care poate sa miroasa...
Vinetele, dragele de ele, anul asta a fost anul incercarii lor. Dupa ce le-am chinuit eu, netransplantate in tavite mici, dupa ce le-am pus pe ploaie in pamanul facut deja mocirla... dupa... dupa... le-au gasit gandacii de colorado

Dar nu toate sunt ciuruite si unele au bobocei
Adunand ganacii de colorado de pe ele m-am intepat si nu stiam in ce. Acum am aflat ca vinetele au tepi pe nervurile frunzelor (si acum in poza vad ca si pe boboc). Dar de ce nu si-or fi dezvoltat tepi pe toata frunza, ca observ ca doar nervura cu tepi ramane nemancata de gandaci...

Fasolea... n-a prea iesit... Voi pune alta. Cea care a iesit totusi e frumusica, dar e putina
Iar despre dovlecei...:)
Le-am alocat o parcela marisoara, stiind ca vor creste mari (si am pus si mai multe soiuri...) sa aiba unde creste. Cand a inceput sa "inverzeasca" percela lor, mi s-a parut ceva suspect, dar am tacut. Sambata mi-a fost clar:
Acestea nu puteau fi dovlecei

macar si pentru faptul ca nu-i pusesem asa desi :))
Suparata foc, uitandu-ma prin marea asta de ce-o fi, am zarit ceea ce cred eu ca este un dovlecel
(asa arata dupa ce am rupt tot ce era pe langa el). Nu sunt 100% convinsa ca ar putea fi dovlecel, insa sper. Macar unul merit si eu.

Despre livada nu am mai scris de mult.
Are o multime de fructe
insa nu am facut fata cu taiatul ierbii... Oricum, ne-am convins ca nu putem avea in livada iarba taiata precum gazonul, pentru ca asta ar insemna ca cineva, toata ziua, sa taie iarba. Ne-am uitat si prin alte livezi si iarba e mai mare ca a noastra... Ne mai gandim ce facem cu ea (oamenii din zona o taie, pentru animale, de doua-trei ori pe an. Noi deja am taiat-o de sase ori pana acum... e foarte complicat...

Dar e si foarte frumos.







duminică, 15 iunie 2014

Citesc

... multe bloguri cu si despre gradini. De fapt, fara ele, nu cred ca reuseam atatea in noua mea aventura cu gradina. De o saptamana si un pic toata lumea vorbea despre vara. Si eu nu vazusem niciodata vara mea... in curtea mea... Asa ca vineri seara, tarziu, ca de obicei, am plecat sa ne vedem si noi vara.
Am ajuns, fireste, in jurul miezului noptii. Dar inainte sa intram in ziua de sambata, asa ca am putut sa-l sarbatorim pe Rocky la implinirea celor trei luni de viata
Trei luni de viata si 14 kg :))
A primit cadouri si ceva bun-bun pentru el. Dar cel mai mult s-a bucurat ca ne-a vazut. Atat de mult incat... ei, da.... Dar macar era pe un hol betonat :))

Apoi mi-am luat lanterna si m-am dus sa vad plantele.
Si m-am culcat linistita :)

A doua zi, dis-de-dimineata mi-am vazut vara. Vara mea in curtea mea!











E mai mult decat am putut vreodata visa...


Cand vin de acolo am atatea impresii incat imi trebuie un pic de timp sa se decanteze, sa pot sa le ordonez.
O sa scriu, zilele urmatoare, in amanunt cum era gradina acum. Ca sa imi aduc aminte anii viitori, sa pot sa compar, sa vad ce-a fost bine si ce nu... poate sa si rad...
Dar sunt tare mandra de tot ce e acolo si iubesc fiecare plantuta in parte...