luni, 25 iulie 2016

Despre rosii

se tot vorbeste. Anul acesta vad ca vorbim despre rosii uriase :)Desi le consider un dar divin (adica nu cred ca au crescut asa frumos pentru ca am facut noi ceva special) ma bucur tare mult de ele
Am venit acasa cu una de 1036 g, am mai mancat la tara inca una de 1014g si mai sunt doua-trei, dupa puterea mea de a aproxima, mai mari, iar una absolut imensa. Aceasta absolut imensa nu era coapta 100% si nu am vrut s-o iau asa, si nu cred ca o mai prind eu (sa o pozez :) ) ...
Dar si imense, si mici, sunt absolut delicioase, iar asa ceva n-a lipsit de pe nicio masa (dimineata, pranz, seara)
(aici am si rosii de la Vasi si de la Iuliana pentru care le multumesc tare-tare) 
Anul acesta ne-am ocupat mai bine de udat si ca atare toate au crescut "ca din apa".
Telina mea ma uimeste rau de tot


Acum doua saptamani am taiat-o definitiv, lasandu-i doar o tija, in mijloc. Acum era precum in poze si am purces iar la o taiere drastica. (a... si tijele pe care le-am pus la murat cu ardei iute... un deliciu).
Ardeii iuti si bulgaresti au productie, nu gluma



Si pentru ca ardeii bulgaresti sunt foarte greu de bagat in borcan, ca atare, mi-am stors mintile, m-am gandit la o reteta cu ei taiati, am cautat pe net si am gasit un fel de salata cu ardei iuti si bulgaresti, gogosari si ceapa care promite. Asa ca ieri am curatat ardeii de seminte (daca facem o treaba, s-o facem responsabil, zic) si am pregatit salata. Daca as mai fi avut tulpini de telina as fi pus, dar tot ce am taiat le-am dat. Dar nu-i timpul pierdut :)

O alta mare realizare (pentru mine) physalis

Din primul an am dorit physalis si uite, ca acum am. Nu stiu ce-am sa fac, pentru ca maestra in cofetarie, sa fac tort si sa-l ornez, nu sunt... gustul nu m-a dat pe spate... insa am vrut physalis, am physalis :)
Si inca o mare-mare realizare (pana acum) conopida :)

Mai bine am vazut "productia" acum, in poze, fiindca am folosit zoom mare :)
Citisem ca trebuie "legate" frunzele, pentru a sta capatanile la umbra, sa nu infloreasca, ceea ce am si executat


Cam atat despre gradina de legume.
Gradina de flori incearca sa tina pasul. Tot asa, de trei ani mi-am dorit crini si-am cumparat multi... Ei, acum am un crin
Poze n-am prea facut multe. Am avut musafiri, cu un copil de 11 ani. Am avut mari emotii in ceea ce-l priveste pe Rocky si-am cam stat cu ochii pe el, insa a dat inca o data dovada ca este un super-catel. Dupa ce a inteles ca musafirii au intrat in curtea noastra cu acordul nostru nu a mai avut treaba cu ei. Doar sa fie lasat in pace. Sa nu-l strige si, mai ales, sa nu puna mana pe el. Ei, daca baiatul meu iubit a inteles ca oamnenii aia ai voie in curtea lui (desi stiu sigur ca nu i-a convenit prea tare), baiatul nasilor nostri nu a inteles neam sa-l lase in pace si a cam trebuit sa stam intre ei :) Pana la urma Rocky a biruit si a doua zi, duminica, macar a stat linistit, nu a mai incercat nimeni sa-l mangaie :)

Cam atat de pe la Tara Mea :

PS: am inceput sa adun seminte :)







marți, 19 iulie 2016

- Mama

... pot sa ma duc sa duc gunoiul?
- Nu! Nu ducem gunoiul luni!
- Dar miroase...
- Ce miroase draga? Sunt doar cativa samburi de caise si de prune in el... Ai pus tu ceva ce miroase?
- Nu. Atunci ma duc sa iau paine.
Inutil sa va spun ca aveam ochii cat cepele de mirare.
- Ti-e foame? Nu mai e paine de aseara?
- Ba da. Dar ma duc sa iau pentru voi.

Hm... asta a fost dialogul cu fiica mea luni dimineata. Ma rog, dimineata, pe la 12, cand s-a trezit ea.
Eram toata o uimire pentru ca fiica mea nu s-a dus niciodata sa ia paine (nici macar amenintata de mine sau de posibilitatea de a ramane nemancata), iar despre dus gunoiul... m-am mirat ca stie unde este gunoiul in casa noastra...Nu a avut niciodata nici cea mai mica legatura cu gunoiul... Tot ce are ea de aruncat lasa pe masa din bucatarie si arunc eu...
Iar sa o scoti din casa, daca nu are ea un interes (a se citi "intalniri cu prieteni" sau "cumparaturi" pentru ea, si nici atunci tot timpul... de cate ori nu m-am dus eu sa-i cumpar cate ceva ca sambata are un majorat...) ... nici poveste...

Nu-mi reveneam.
Auzisem eu ca isi schimba comportamentul undeva pe la optsprezece ani, dar chiar asa... si brusc? Deci exista speranta! Rugamintile mi-au fost ascultate! Multumesc Doamne ca am trecut cu bine de perioada aceasta absolut critica de pubertate-maturizare-cautare... nici nu mai stiu unde s-o incadrez. Eram in culmea fericirii.

Insa am revenit cu picioarele pe pamant rapid.
Trebuia sa iasa putin ca sa mai "plimbe" un "ou de doi kilometri" din care va iesi un pokemon. Si era nerabdatoare sa vada ce (nou) pokemon va avea.

Dar tot este bine.
Nu credeam ca ma voi bucura de existenta unui joc, dar uite ca o fac. Un joc  in stare sa te puna sa iesi afara, sa mergi, chiar daca doar cu ochii in telefon, dar sa faci miscare mi se pare un lucru tare bun.
Astept cu interes un joc in stare sa te faca sa nu mai mananci dulciuri, care sa te faca sa nu mai bei sucuri din comert, un joc in stare sa-ti spuna ca ai greutatea prea mare si sa te determine sa iei masuri.
Hai ca incepe sa-mi placa tehnologia asta, noua :)

duminică, 10 iulie 2016

Eu, vara,

... as manca numai legume :)
Dar asta de vreo doi ani, de cand am legumele mele :)













Inutil sa spun ca rosiile-s de exceptie.
Nu stiu ce le-or face toti "taranii" din piata rosiilor lor, dar rosie cu gust ca cel al rosiilor mele eu n-am mancat... Din supermarket eu nu cumpar rosii niciodata. Doar din piata, in speranta ca doar-doar oi gasi pe cineva care vinde rosii si nu altceva... Dar ma insel de fiecare data... Asa ca de acum, de cand s-au copt ale mele... adio piata :)

Daca anul trecut am vazut la mie in solar cele mai mari rosii pe care puteam sa mi le imaginez, anul asta am vazut unele si mai mari (n-as fi crezut ca pot exista mai mari, dar uite ca pot).
Dar, ca mereu exista un dar, iar le-am scapat de sub control. Si anul trecut la fel, anul asta am zis ca-s mai experimentata... dar m-au pacalit si acum. Pana pe la mijlocul lui iunie ma inteleg cu ele. Cresc frumos, drept, noi rupem copilii, le infasuram pe sfoara, ele stau asa cum le explicam noi ca-i bine... Ei, pe la sfarsitul lui iunie isi iau lumea in cap. Cand am intrat sambata in solar... era rascoala totala. Lastari peste lastari si deaupra alti copili, ele crescute tufa, cu toata ca eu tot cu foarfeca in mana am stat... Le-am analizat si nu mai aveam ce le face. Ori le taiam definitiv (si n-as fi avut inima) ori... asa ca impreuna cu sotul meu le-am legat fedeles. Nu am facut poza, dar la propriu, in partea de sus fedeles. Apoi, lastarii dati de jos, din tulpina, i-am legat si pe ei de planta mama (n-am avut inima sa-i tai, ca unii aveau mai mult de-un metru...). Nu stiu daca am facut bine, dar era singura solutie pe care am gandit-o atunci... Ma tot uit la poze cu rosii in solarii... ale mele nu sunt asa... nu am stiut sa le tinem in frau... (poate pentru ca noi le udam mult.... nu stiu....)

Apoi, vinetele au inceput sa produca frumos
(anul acesta avem numai vinete albe).
Ardeii nu mai sunt ca anul trecut (si nu-mi dau seama de ce) dar sunt frumusei


Afara mai am cateva fire de rosii (cam 6 sau 7) care arata foarte bine si ele

Tot afara avem gogosarii (la cum am incurcat anul asta semintele de ardei, sper sa fie gogosari astia de afara)
Avem dovlecei din cei obisnuiti care produc frumos
De castraveti nu-s prea incantata, dar avem castraveti din belsug, deocamdata.

Ei, afara, piesa de rezistenta este telina :)
Am toaletat-o

iar din mormanul de frunze rezultate, dupa ce am dat si la toti vecinii, a ales bunica tulpinile si le-am pus la murat, cu ardei iute. Daca am nimerit proportia de ardei iute... vom avea ceva super-delicios la iarna la ciorbe :)
Via arata frumos

Iar livada a inceput sa se coaca :) si am purces la facutul primelor borcane de compot, dupa ce am mancat cam o galeata de prune :)

Mai avem si cateva flori







si mai avem cel mai mofturos catel posibil (insa cel mai iubitor)


Vazand ca totul este bine, ne-am facut bagajul si am plecat
Dar gandul tot acolo ne este.... e atat de bine acolo...