miercuri, 31 decembrie 2014

Multumesc

...
Multumesc e tot ce-mi vine-n minte acum ...

Am vrut sa scriu si eu ultima postare de anul acesta, dar nu am alta idee, decat MULTUMESC...

Asa ca scriu cu multumesc:
Multumesc, in primul rand, pentru ca am fost sanatosi cu totii.
Apoi multumesc pentru ca fiica mea este fiica mea
(cine are fata de 16 ani cred ca ma intelege perfect...  Eu multumesc pentru ca fiica mea si-a dorit de Craciun 25 de carti,
multumesc pentru ca cea mai mare distractie a ei acum este sa fie printre animale, iar daca acele animale sunt cai, e si mai bine (primele trei zile de vacanta si le-a petrecut la un centru de cai abandonati, ingrijind caii)

Multumesc pentru ca anul acesta toate au mers bine.




Multumesc pentru ca, in sfarsit, visul meu de a avea curtea mea s-a implinit

Si, mai multumesc, pentru ca il avem pe Rocky (pe care, sincer, nu mi-l doream, dar fara care acum nu mai pot sta :) )


 Multumesc, asadar, pentru tot si pentru toate, si ma rog ca si anul care vine sa fie cel putin la fel de darnic (nu mai vreau alta curte si alt Rocky :) asta nu, dar doresc iarasi mere, pere, si prune, doresc rosii si ardei si castraveti, doresc iarba cosita proaspat, doresc seara calduroasa de vara in livada, citind o carte, doresc foc in soba spre toamna, doresc supa buna facuta de mama din gaina crescuta de ea si doresc salata de vinete coapte in jarul facut de tata... doresc sa povestesc cu sotul meu la o ceasca de cafea cu lapte, doresc s-o vad pe fiica mea devenind ce-si doreste...Si, mai ales, doresc sa fim sanatosi sa ne bucuram unii de altii.)

Asadar un ultim "multumesc" pentru tot, in anul asta si o privire plina de speranta pentru anul ce vine.

La multi ani!

joi, 25 decembrie 2014

Mos Craciun

... exista!

Va spun asta eu, Rocky.
Voi stiti ce urechi mari am eu.
Ceea ce poate nu stiti e faptul ca aceste urechi ma ajuta sa aud si cele mai mici zgomote.



 
 Ei, pe Mos Craciun nu l-am auzit. Numa' am gasit sub brad cadoul pentru mine.
 Ceea ce m-a facut sa inteleg ca am fost cuminte in astea 9 luni de cand sunt si eu pe aici, si, ca atare, promit ca si de acum incolo sa ma port la fel.

Zilele astea au fost super-speciale. Mama m-a dus in fiecare zi in parc si ne-am plimbat, ne-am jucat.
Eu sunt mereu foarte atent la ce-mi spune mama
insa, cateodata, ma fac si eu ca nu aud, ca prea ma tine din scurt: nu e voie (sa intru in apa), lasa-l mama ca e mic (cate un catel care nu vrea sa se joace cu mine pentru ca e ciufut, nu mic), vino aici (tocmai cand vad si eu un biciclist fricos si m-as lua dupa el, sa ma amuz), stai, asteapta... Dar, in principiu o ascult, pentru ca imi place cu ea in parc.
(ieri m-am prefacut ca am alunecat si m-am bagat in lac. Ma jucasem doua ore cu alti catei si muream de cald).
Astazi a fost si Ana Maria cu noi si, fireste, avem poze frumoase



Si pentru ca vremea e frumoasa iar iarba e uscata, profitam de ocazie si mama ma perie. Iar mie tare-mi place... Singura conditie sa stau la periat e sa am ceva in gura :)








Noi va dorim tuturor sarbatori cu bine si multa sanatate. Si multa iubire :)

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Astazi

... Rocky implineste 9 luni :)
Si, fiind o zi superba, am plecat in parc.
Probabil ca tot ca noi  a gandit toata lumea :) asa ca parcul unde am fost noi era plin.
Insa, undeva sus, sunt oamenii care au venit in parc impreuna cu copiii, iar jos, langa lac, sunt oamenii care au venit in parc sa alerge ori au venit cu cateii. Asa ca ne-am intalnit cu o multime de catei si Rocky s-a jucat pana nu a mai putut :)
Prima data ne-am intalnit cu un labrador alb.
Bine, alb a fost cam un minut: apoi avea diverse nuante de gri-maroniu :)

Aducandu-mi aminte ce mi-a zis George (sa-l plimb in lesa, langa un alt catel) le-am propus celor doi care erau cu labradorul (si el pui, de 6 luni) o plimbare.
Dar n-a durat mult plimbarea noastra pentru ca ne-am intalnit cu niste vechi prieteni




Si ce s-au mai jucat... si ce s-au mai alergat...
Intre timp mai venea un catel, mai pleca...
Acum am vazut ca am cat-de-cat control asupra lui Rocky. Adica chiar daca toti alergau dupa minge iar eu il strigam se oprea. Ba chiar venea la mine, chiar sedea, daca ii ceream. Nu foarte incantat, dar ma asculta. Atunci am intins coarda si am plecat cu el din tot grupul acela de catei (bine, ceilalti stapani dadusera semnalul ca se va sparge gasca, si am profitat). Cu ochii inapoi, dupa ei, a venit totusi cu mine :) Si am prins curaj si am mers cu el fara lesa. Doamne ce cuminte e... Doamne ce intelegator e...Cat il iubesc...
Apoi ne-am mai intlnit cu o catelusa si au mai tras cateva ture de fuga nebuna si tot asa, ne-am despartit pur si simplu cerandu-i lui Rocky sa vina dupa mine (bine, cred ca de data asta daca mai stateam putin o lua el inainte ca era mort de oboseala :) )
Eu sunt tare mandra de el :) E un catel tare bun si mai ales tare, dar tare, iubitor (si vad ca am inceput sa capat si eu incredere in mine si in el si probabil in curand ma voi purta si eu ca stapanii autentici de catei :) )

In alta ordine de idei, multi, foarte multi oameni spun "uite-l pe Max" cand il vad pe Rocky. Adevarul este ca seamana izbitor de mult (doar ca Max, poate si pentru ca e mai mare, are botul putin mai negricios). Chiar si al doilea rand de sprancene, maronii, langa urechi sunt la fel. Dragul de Max, sper sa traiasca fericit si sanatos tot restul vietii lui...

Cam atat pentru azi. Abia astept ziua de maine sa ma duc iar in parc :).


luni, 8 decembrie 2014

Gainile noastre

... au inceput sa faca oua :)

Nu stiu daca am scris aici... in toamna, cand parintii mei au venit in Bucuresti, au venit si cu 15 gaini :). Closca si 14 pui, care din primavara si pana acum s-au facut gaini si cocosi in toata regula.
Gainile nu stau tot la parintii mei in apartament :). Le-a ingardit sotul meu la el la serviciu o bucata de pamant si le-a facut acolo un cotet.
Da, stiu, e prea mult... dar altfel nu se putea. Parintii mei abia au putut sa taie gainile acelea albe, de carne, si doar cu gandul ca fac din ele supa fiicei mele si e tare buna (din cele albe au avut 20, luate din intamplare. Un vecin si le luase si apoi s-a razgandit. I-a intrebat pe ai mei si ei nu au zis nu... apoi au regretat. Puii astia colorati, macar aveau closca si au stat la o vecina pana pe la vreo luna... dar astia albi, pui de-o zi, fara closca... mari batati de cap le-au dat parintilor mei. Bine, cred ca nici pe aia nu i-ar fi taiat, insa cum aia mancau oricat le dadeai, iar mama are o satisfactie imensa sa vada lumea - acum si animalele- mancand, le dadea mereu. Si s-au facut imensi, si nu mai puteau merge... ma rog... ).

"Prieteni" ne intrebau:
-Si ce-o sa faceti cu Rocky la iarna?
-Pai ce sa facem, il luam acasa, in Bucuresti!
- Da? Si cum o sa va descurcati?
- Cu Rocky ne-om descurca... nu stiu ce-om face cu gainile, ca luam in Bucuresti si 15 gaini!
Si atunci "prietenii" se indepartau incet, uitandu-se din cand in cand inapoi :)
Pe cand prietenii, in urma aceluiasi dialog se puneau pe-un ras, cu lacrimi. Lor le explicam ca totusi nu le vom tine in apartamant si le povesteam ce si cum. Celorlati nu le mai explicam, nu merita efortul.

Dar sa revin: gainile noastre au inceput sa faca oua :)

Oul cel mic e un ou normal de mare :) Cel mare e ... mare :) Cand mi l-a aratat sotul meu am crezut ca-i de gasca :)
Closca noastra face, foarte des, oua cu doua galbenusuri si un pic mai lunguiete. Sunt curioasa asta daca are doua galbenusuri, insa e imens. Avem 10 puicute si gaina batrana, deci e cert ca macar o puica a facut si ea ou :)

Am cautat poze cu puii astia... nu prea am gasit desi fiica mea le-a facut mii...
Aici sunt mici (impreuna cu closca)

Iar aici sunt mai mari


Cert e ca puii astia s-au facut foarte frumosi, mai ales cocosii, care se bat si care au trebuit separati (pentru ca nu putem sa-i taiem...- dar asta e o alta poveste... lunga ...le-am facut rost si de cateva gaini sa nu stea singuri... e poveste lunga.)

luni, 1 decembrie 2014

Ca orice

... familie, si familia noastra are cateva obiceiuri catre tind sa se transforme in traditie.
Unul dintre aceste obiceiuri e sa avem curat luna in casa de 1 decembrie si sa punem beculetele la geamuri. Nu-mi mai aduc aminte cand am pus prima data becuri la geam... dar la inceput a fost la un geam, apoi la doua, acum la absolut toate geamurile avem beculete. Si e tare frumos (sau asa ni se pare noua).

Si, cam de cand avea copilul 4 ani si ne-a explicat cum ca nu-i frumos din partea noastra sa nu avem bradul facut si cand vine Mos Nicolae, ca s-ar putea supara, si ca sigur el e un pic gelos pe Mos Craciun din cauza asta, si, zic, tot la inceputul lunii decembrie facem bradul.
Nu-i prea aducem modificari de la un an la altul, poate pentru ca multe dintre podoabele din el au semnificatii speciale... Unele sunt facute de fiica mea, 
 unele sunt facute de mine si de ea,
 unele sunt de la mama, de la primii mei brazi,
 unele (doar 3 din pacate, au fost 5) sunt daruite mie de bunicul meu...
 si majoritatea sunt cumparate in primii ani de casatorie, de mine si de sotul meu, pentru copilasul nostru mic pe vremea aia (i-am facut primul brad cand avea -8 luni :)) )
Insa pentru ca tentatia e mare, in fiecare an cumparam diverse "chestii" de pus prin casa. New entry sunt

:)

Si tot ca o traditie in devenire sunt biscuitii cu ghimbir (un fel de turta dulce). Eu ador sa ii fac iar copilul si sotul adora sa-i manance. Ma apuc de pe la mijlocul lunii decembrie sa fac si pana de Craciun (cateodata si dupa) tot fac, pentru ca ocazii sunt: o vizita, secret Santa la scoala copilului, dar mai ales imi place sa daruiesc biscuitii astia prietenilor si rudelor la care in Ajun mergem cu colindatul (pentru ca si colindatul asta tinde sa devina o traditie :) )

Si, cum vine decembrie, si, cum se iveste o ocazie, eu fac biscuiti :).
Anul asta am inceput deja, pentru ca fiica mea si cativa colegi merg la niste copilasi mai putin norocosi, iar pe langa ce au pregatit ei ce ar merge foarte bine? Biscuitii






 Iar pentru ca de anul asta mai avem un mebmbru in familie, i-am facut si lui :)






Si ca tot veni vorba de el, sa va spun ca azi a vazut prima data zapada :). Tare i-a placut 




Ne-am jucat pana am scos limba de-un cot si noi si el, dar tare ne-a placut.

Acum, ca suntem pregatiti, asteptam cuminti Mosii. Pe amandoi :)