sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Nu stiu

... cate mi-o mai fi dat sa patesc aici, in Bucuresti.
Astazi, dupa o zi foarte frumoasa petrecuta cu Mama si cu Stefan in parc

pe seara, a venit iar Mama la mine. M-am bucurat, asa cum fac de obicei... nu stiam eu de ce a venit ea...
M-a luat si nu m-a dus la plimbare, cum face mereu. M-a dus in alt bloc si cand s-a deschis usa... Stefan si Ana Maria... bucurie pe capul meu... am intrat, am inspectat, am mirosit... ei tot ma ademeneau spre baie.
Ma rugau sa sar in apa. Eu as fi sarit, ca-mi place apa, dar aveam asa, o presimtire...
Pana la urma m-a luat Stefan in brate
si m-a bagat in cada.
Dar n-am stat
si asa, ud pe picioare, m-am dus direct la ei in pat.
Ma tot chemau inapoi, dar eu nu mai voiam si pace

N-am vrut nici cand s-a bagat Stefan in cada, cica sa-mi arate ca nu-i niciun pericol (parca mie de pericole mi-e frica)
Pana la urma iar m-a luat in brate si m-a bagat in apa.
N-am mai avut ce face decat sa astept
si sa ma rog "Doamne... mai repede se poate?"
Pana la urma s-au indurat si m-au lasat sa sar din cada.
Au avut inspiratia si au tinut de usa, ca altfel direct in sufragerie, unde au geamuri multe, ma duceam sa ma scutur.
M-a sters Mama bine,

si cica acum sunt curat... Hmmm








duminică, 9 noiembrie 2014

Pana cand

... s-o mai intampla ceva in gradina Mamei, sa va mai povestesc eu aventurile mele, sa nu lasam blogul de isbeliste.
Pot sa va spun ca in Bucuresti e ok... m-am mai obisnuit... ce sa fac...


Ma bucur cand ies afara si ma intalnesc cu tot felul de catei, si miros tot ce poate fi mirosit, si ma joc... In casa iar ma joc, incerc sa mai pun la punct niste lucruri care nu stateau la locul lor... (am ros un fir care trecea pe langa usa de la balcon. Nu trebuia sa treaca pe acolo, ca se puteau impiedica Bunica sau Bai, asa ca l-am ros. Apoi Bunica a trebuit sa citeasca ziaru' ca nu mai putea da drumul la televizor, ca cica am ros cablul de la antena... Care antena? Hm... Ca alt televizor mergea... ei vor sa dea vina pe mine pentru ce se strica, stiu eu...)
Dar sa revin.
Azi chiar m-am distrat de minune. Pentru ca se apropie ziua mea am primit multe cadouri :)



Am iesit afara si m-am intalnit cu prietena mea


E o catelusa tare draguta. Desi initial am crezut ca ea nu are casa, am aflat ca sta si ea la bloc dar sare geamul, ca sta la parter.
Dupa o partida zdravana de joaca a aparut un nou prieten, Pit, dar nu mai mergea aparatul de facut poze, asa ca nu vi-l pot arata acum. Poate alta data.

In alta ordine de idei, Mama zice ca trebuie sa ne pregatim de Craciun.
N-am inteles ce vrea sa spuna, dar am sentimentul ca voi intelege curand...

A... si mai vroiam sa va spun ca pozele astea mai frumoase le face Ana Maria, pentru ca pozele facute de mama, marea majoritate, sunt asa
Cam atat despre mine acum.
Am sa revin cat am sa pot de repede, acum iar ies afara :)





luni, 3 noiembrie 2014

Oamenii

... au o vorba: "ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample"...
Eu mi-am dorit foarte tare sa stiu unde pleaca mereu Mama, Ana Maria si Stefan, v-am spus... Ei, am aflat. Ok, acum imi doresc sa ma duca inapoi acasa la mine. De data asta ma mai aude cineva???

Sa va spun cum s-a intamplat: a venit Mama intr-o zi iar eu, pe furis, m-am urcat in masina. S-a urcat si Bunica langa mine, i-am facut semn sa nu spuna ca-s acolo si eu, iar Mama a plecat. Eu am tacut chitic tot drumul. Nu am cerut apa, nu mi-a fost rau, nimic, nimic, sa nu-si dea Mama seama, sa ma duca inapoi. Cand in sfarsit a oprit masina, m-am dat repede jos sa fac pipi. Dar unde, oameni buni, ca peste tot mirosea a toate cele... Am tot cautat un loc, Mama m-a dus la "un loc de joaca pentru catei"... acolo mirosea si mai rau... Spre seara, tarziu, am gasit o gradinita, langa masina lui Stefan (curios lucru) si ... ma rog... intelgeti voi...
Noua casa in care stau, va spun sincer, nu-mi place. Nu are curte, nu are copaci, nu are nimic.
Totusi, partea buna, ca o consolare, e ca ies des la plimbare. Si-ar mai fi o parte buna, aceea ca-i vad pe cei trei care nu stau mereu cu mine foarte des. Nu stiu cum se intampla, dar ceva suna (foarte urat) si apare Mama la usa. Ei... atunci stiu ca a venit sa ma vada si ca ma scoate la plimbare si ma bucur, nu stiu daca mai mult c-o vad sau mai mult ca ies afara.

Afara e oarecum ok. Sunt multi catei, majoritatea mici. Unii latra ca apucatii, alti baga coada intre picioare... Eu nu am nimic cu ei, pentru ca afara sunt si eu, afara sunt si ei, nu-s in curtea mea... sa fie sanatosi.
Cateodata, niste oameni ii spun Mamei "ce catel frumos...". Eu atunci simt cum ii creste inima de mandrie. Sper sa priceapa lucrul asta si sa nu-l mai zapaceasca pe Stefan tot intrebandu-l "oare e frumos sau asa ni se pare noua?" Asa ca, va rog, daca ma vedeti pe afara, sa ii spuneti mamei ca-s frumos :) Bine... puteti sa-i spuneti si ca-s destept, desi aici, zice ea ca am dezamagit-o... M-a lasat liber in parc, sa ma joc cu alti catei, iar eu am vrut sa le arat lor ca eu sunt sefu' (pentru ca eu trebuie sa fiu) si i-am alergat, m-am urcat pe ei... cum se face sa arati ca esti mai tare. Si m-a certat, mi-a spus ca ma comport ca un needucat si ca am complexe... Si m-a tot tinut in lesa, nu prea mi-a mai dat drumul...

A... si sa vedeti intamplare. In parc m-a recunoscut cineva :). A zis ca ma stie de pe blog, deci a citit ce v-am scris, ceea ce m-a motivat sa va mai scriu si acum :)
Cand mergem in parc vine si Ana Maria cu noi si mai vin niste copii, prieteni de-ai ei. Iar mie tare-mi place pentru ca ne jucam tare frumos.
 Nu inteleg de ce nu sta Mama cu mine afara toata ziua, nu inteleg de ce nu mergem inapoi la mine acasa, nu inteleg eu cateva lucruri... Insa acum sunt toti cei pe care-i iubesc langa mine, si mi-e tare bine.
A... si ma plimb cu masina... in fiecare zi :)