miercuri, 26 februarie 2014

Rasadul meu de vinete

Pe 10 februarie am plantat niste seminte de vinete. Dupa 5 zile au incoltit doua si apoi in fiecare zi cate una, cate doua, astfel ca astazi sunt rasarite cam 70 de plantute. Chiar si ieri au mai incoltit doua.
Si se pare ca iubirea (ca tot suntem in luna iubirii), iubirea dintre noi, deci, e reciproca :)
Si astazi, una din caserole (cea in care au iesit cele mai multe plante) arata asa:
(nu-mi dau seama daca sunt prea inalte sau asa ar trebui sa fie... am sa vad eu. Oricum, planul B este ca pe 25 martie intr-un mare magazin cu plante se va desfasura "targul de rasaduri".)

In alta oridine de idei:
Semintele de ardei tac malc, nu a rasait niciuna.
Si tot sambata am semanat si semintele de fragute (rosii si galbene), direct de pamant, fara sa le mai acopar. Si astazi cateva seminte (parca) au inceput sa faca radacinute. Asteptam.

marți, 25 februarie 2014

Patrunjelul




Ei, patrunjelul nu a facut parte din dieta mea pana acum. Stiu, e sanatos, e gustos, dar mie nu mi-a placut. Si aici ma refer la frunze, radacina de patrunjel nu am putut nici sa o vad in supe/ciorbe (mama o fierbe si apoi o scoate, ca daca o vad…).
Recunosc smerita ca de multe ori am savurat din ochi o salata cu de toate si cu patrunjel pe deasupra. Insa nu am gustat niciodata. Recunosc, arata intr-un mare fel, dar…

Ei… acum vine dilema mea: am cumparat (fara sa realizez) niste plicuri cu seminte care au ca poza niste frunze si scrie “patrunjel” si niste plicuri care au ca poza o radacina si, culmea, scrie tot “patrunjel”! Si am cautat pe net si am gasit ceva de genul “patrunjel de radacina”.
Pai cum “de radacina”? Si celalalt sa inteleg ca e “de frunze”? Adica cel cu poza o radacina nu va face frunzele specifice? Iar cel care are frunzele cum le stiu nu face radacina aceea alba?

Bine, astea-s intrebari din ciclul “cat traieste omu’-nvata”. O sa vad eu la toamna ce si cum: Daca cel “de frunza” are si “morcovul” acela alb in pamant si daca cel cu “morcov” va face si frunzele pe care le stiu eu.

PS: sunt hotarata ca anul asta sa mananc o mare salata cu rosii, castraveti, ardei, patrunjel si marar crescute de mine. Deja mi-e pofta :)

duminică, 23 februarie 2014

Poveste de iubire




Pentru ca tot este Dragobetele (vom purta ie si eu si fiica mea) sa dezvalui si povestea unei iubiri ce acum se infiripeaza.
N-as putea sa spun ca-i dragoste la prima vedere, pentru ca nu ne-am vazut inca (daca nu punem la socoteala cele cateva poze de pe net). Insa eu sunt indragostita iremediabil, am fluturi in stomac si astept cu maxima nerabdare prima intalnire. Prima intalnire ce va avea loc peste o saptamana. Mult a fost, putin a ramas, asa-i? Dar putinul asta pare o vesnicie.

Mi-am facut planuri, vise, stiu sigur ca iubirea mea va fi vesnica, si stiu sigur ca fiecare revedere pentru mine va fi o sabatoare. Si imi inchipui, deja, cum la fiecare revedere voi fi asteptata cu zeci, poate sute de surprize. Ma si vad rasfata si alintata. Ma si vad cum voi obtine tot ce voi dori, numai daca am sa cer. Si sunt gata sa ofer tot ce pot, chiar si daca nu voi obtine nimic in schimb. Doar asta inseamna iubirea adevarata, nu?

Desi suntem din lumi diferite, desi nu avem nimic in comun, desi inca nu vorbim aceeasi limba, sunt sigura ca ne vom intelege perfect inca dim prima clipa.

Asadar, draga mea gradina de la tara, in sfarsit te-am gasit.
In sfarsit esti a mea si doresc sa fiu cea care iti va aduce iar zambetul pe chip. Te visez frumoasa, colorata, inflorita si infloritoare. Promit sa am grija de tine, daca nu in cel mai bun mod, cu siguranta in cel mai iubit mod.

Si asa, pentru inceput, ti-am luat niste flori. Sper sa-ti placa:

sâmbătă, 22 februarie 2014

... dar nu ma las....

Intr-o postare ma vaitam ca am pus vinetele prea dese. Ei, puteam sa pun de trei ori pe atatea in fiecare caserola si tot erau rare. Au iesit din doi in sapte, insa vad ca si azi, adica la multe zile de cand le-am pus, mai iese cate o ratacita. Dar in ansambul sunt foarte multumita si mi-s tare dragi. Dar parca-s cam inalte, si inca nu au al doilea rand de frunze.
In casoleta in care nu a iesit niciuna, mi-am lamurit misterul: semintele expirau in noiembrie 2014, deci saracele, cine stie pe unde au stat asta vara, asta iarna... Asa ca am luat un plic nou, de acels soi, cu verificarea stricta a datei: nu-stiu-luna 2016. Si le-am plantat. Si acum astep.

Mai acum o luna abia asteptam sa vina sfarsitul lui februarie sa ma apuc sa plantez semintele...
Acum ca februarie e pe sfarsite m-a apucat groaza. Unde o sa pun eu atata amar de rasaduri? (cica si la telina trebuie sa fac rasad... aici nu m-am lamurit deloc, ca cica daca-i cald face tija de floare. Pai si daca nu-i place cald de ce mai fac eu rasad? Cica-i musai...)
Si hai, ca unde-l pun, unde-l pun (poate ies ca la vinete), dar eu, cu manutele astea doua in veci nu am sa am rabdare sa iau fiecare fir din ala milimetric si sa-l mut in pahar. Sa le pun direct in pahar iar nu-mi convenea, ca doream sa le creez cele mai bune conditii, adica la translantare sa le ingrop mai mult, sa fie mai viguroase. Si de o saptamana ma tot gandeam ce si cum sa fac. Si mi-a venit ideea salvatoare: am sa pun in pahar, dar pun pamant prima data mai putin si, cand le-o veni vremea transplantarii, mai pun pamant, in acelas pahar. Sper ca socoteala de acasa sa se potriveasca si in targ.
Asa ca azi am purces la rasad de ardei. M-am dezamagit definitiv. Am pus doar zece seminte din fiecare soi de ardei gras cumparat (patru adica), cinci din doua feluri de iuti, una din alt fel si gata. Gogosari nici nu am pus. Si deja nu mai am loc si pentru altele.
Spre exemplificare avem asa:
Si asa ar trebui sa arate la vara in gradina
(si pentru ca am si eu o problema ca vreau neaparat sa vad radacinile plantutelor, dar pentru ca am citit ca nu e bine sa fie in pahare transparente, am pus doua: unul transparent si gaurit, pe post de ghiveci si unul alb pe post de farfuriuta).

Sunt curioasa si din astia cati vor iesi.




duminică, 16 februarie 2014

Izbanda

Gata! Se poate numi ca am inceput lucrul in gradina cu legume!
Prima izbanda? Mi-au rasarit 2 (doua!!!) seminte de vinete. Deja nu mai conteaza ca sunt doua cam din optzeci. Conteaza ca am doua plante de vinete, care, cu siguranta, sunt cele mai iubite vinete pe care le-am avut eu pana acum (cu siguranta, pentru ca nu am mai avut altele :)) ).
Acum nu stiu daca asa o fi moda le vinete, sa creasca "ondulat". Sau, daca vinetele mele vor avea tulpina creata. Sau ca isi fac cate un nodulet sa stie pana unde au crescut in fiecare zi. Sau sa stiu eu pana unde au crescut in fiecare zi.

Sau poate au vrut sa imi atraga atentia. Cert e ca-s vorbite intre ele. Ceea ce mi se pare si normal, fiind colege de caserola si fiind si acelas soi.
Acum caserola aceea o s-o tin descoperita. Si peste o zi-doua o s-o scot pe balcon.
Chiar daca voi avea doar doua vinete, sa privim partea frumoasa: voi avea mai mult timp pentru ele.

sâmbătă, 15 februarie 2014

Craita

Nu as putea sa fac un clasament cu florile pe care le plac cel mai mult... Primavara iubesc ciubotica-cucului, lalelele, brandusele, ador narcisele, dar si mai mult ghioceii. Iar dintre toti ghioceii, unii sunt dragostea vietii mele primavara. Apoi vara... doamne, vara... Cum as putea sa le clasific? Toate, dar absolut toate ma fac sa fiu fericita ca pot sa le vad. Insa... pentru ce mereu exista un insa, clematitele cred ca ar trebui sa existe in fiecare gradina. Si craitele. Craitele mi-s atat de dragi... Si de cand am citit ca se impaca foarte bine cu gradina de legume si ca atrag gargaritele, care gargarite fac bine rosiilor, m-am hotarat sa am multe craite in gradina. pentru ca vreau multe gargarite :) .
Si am facut planul: langa fiecare rosie voi pune un busuioc, un conduras si doua craite. Acum vad eu daca o sa mai am loc si de rosii, dar busuiocul, condurasul si craitele au locul rezervat :) .
Si craite am cumparat asa:
Ma ingrozeste gandul ca vreau sa fac si rasaduri de craite...

In alta ordine de idei, azi au rasarit doua deminte de vinete puse in pamant pr 05.02.2014.


luni, 10 februarie 2014

Nerabdare

Cat as incerca sa ma temperez, nu pot. Analizez cutia de seminte zilnic (acum s-au strans deja 103 plicuri), mai citesc pe diferite bloguri "cum se fac rasaduri de..." iar imi fac planuri, incerc sa realizez ca e inceputul lui februarie si ca semintele ar trebui puse la inceputul lui martie...Dar tot ma mananca palmele.
Asa ca, citind eu ca rasadurile de vinete cresc greu, am decis sa pun o parte din seminte acum (restul peste doua saptamani, zic eu acum, dar nu cred ca mai apuca ele doua saptamani in plicuri... )
Si am purces la treaba: am gaurit caserolele, am luat punga de pamant, am mai citit o data despre aceste rasaduri si m-am apucat de plantat. Asa cum ma cunosc, nu am respectat nimic din ce am citit si cred ca le-am pus cam dese, dar incercarea moarte n-are si cum inveti mai bine decat din propriile greseli.
Aici am prima caserola (la care am incercat sa respect indicatiile de pe un blog)
Si aici am toate patru caserolele, etichetate si asezate pe pervaz, langa radio, sa aiba si muzica :))

Si acum sunt hotarata sa astept.
Aproape doua saptamani am asteptat si de cand am plantat gherghinele pana am plantat (de incercare, fireste, pentru ca altfel stiu ca-i prea devreme) niste seminte de muscate zonale.
Deci muscate, plantate in 06.02.2014
Au iesit cam jumatate din cate am pus... mai asteptam putin...

Iar gherhinele mele cred ca s-au etiolat
De doua zile stau pe balcon, unde e mai rece decat in camere (cu toate ca am si acolo un calorifer), iar azi au stat toata ziua cu geamul deschis si mi se pare ca s-au inaltat si mai rau.

Cam atat.
Acum mor de nerabdare sa rasara vinetele :))

marți, 4 februarie 2014

Inceput

De cand ma stiu am iubit florile.
Mi-am transformat apartamentul intr-un fel de gradina, am adunat zeci de plante... dar tot nu mi-a ajuns. Si incet-incet am inceput sa realizez ca vreau o bucatica de pamant, una mica, dar a mea, in care sa imi pun eu florile mele acolo... Si am inceput cautarile... Sa n-o mai lungesc... de o saptamana sunt fericita posesoare a unei curti!!! Departe, foarte departe de Bucuresti... dar acolo s-a intamplat sa fie (dupa zeci de case vazute... dupa trei ani de cautari...)

Si probabil ca din cauza varstei (am vazut primavara trecuta filmul "Asa-i la 40 de ani" si mi-am dat seama ca toate "framantarile" mele sunt specifice varstei :)) ) am inceput sa ma preocupe foarte tare "ce mancam". Si acum, ca tot am o bucata de pamant sunt foarte hotarata ca eu si familia mea sa mancam ce vom cultiva noi acolo. Sotul e resemnat, copila e ingrijorata. Eu sunt determinata!
Si pentru ca eu sunt bucuresteanca la a treia generatie, va inchipuiti ca am inceput sa invat: despre rosii (tot nu am reusit sa tin minte ce inseamna copilitul si ce inseamna carnitul, dar tot e lucru mare ca stiu ca aceste doua operatii exista si oricum mi-am notat in agenda), despre dovlecei (insa tot nu mi-e clar cum cresc aceste plante... parca nu-mi vine sa cred ca se tarasc pe pamant, dar mi-e clar acum ca nu cresc precum vanata asa cum am crezut pana acum doua saptamani), despre vinete si ardei, despre morcovi (care desi nu sunt legumele mele preferate, sunt pe lista de "must have" in gradina), despre tot ce se incadreaza in categoria leguma. Subiectul, pentru mine care nu stiu cum arata o rasadnita inca, e super-vast. Dar toata viata am invatat si am invatat bine :) .

Pana acum am cumparat 79 plicuri cu seminte (flori si legume) 

si un plantator
pentru ca am vazut eu pe un blog ce frumos se face groapa in care vei pune rasadul, cu plantatorul.
Si, desi ma mananca palmele rau de tot, astept cuminte sfarsitul lui februarie pentru a incepe sa fac rasadurile. Pana atunci, pentru ca nu mai aveam rabdare, am plantat cateva seminte de dalii pitice (mi le si inchipui cat de frumoase vor fi la vara). Deci dalii pitice, plantate in 24.01.2014, rasarite in 28.01.2014