Pentru ca tot este Dragobetele (vom purta ie si eu si fiica
mea) sa dezvalui si povestea unei iubiri ce acum se infiripeaza.
N-as putea sa spun ca-i dragoste la prima vedere, pentru ca
nu ne-am vazut inca (daca nu punem la socoteala cele cateva poze de pe net).
Insa eu sunt indragostita iremediabil, am fluturi in stomac si astept cu maxima
nerabdare prima intalnire. Prima intalnire ce va avea loc peste o saptamana.
Mult a fost, putin a ramas, asa-i? Dar putinul asta pare o vesnicie.
Mi-am facut planuri, vise, stiu sigur ca iubirea mea va fi
vesnica, si stiu sigur ca fiecare revedere pentru mine va fi o sabatoare. Si
imi inchipui, deja, cum la fiecare revedere voi fi asteptata cu zeci, poate
sute de surprize. Ma si vad rasfata si alintata. Ma si vad cum voi obtine tot
ce voi dori, numai daca am sa cer. Si sunt gata sa ofer tot ce pot, chiar si
daca nu voi obtine nimic in schimb. Doar asta inseamna iubirea adevarata, nu?
Desi suntem din lumi diferite, desi nu avem nimic in comun,
desi inca nu vorbim aceeasi limba, sunt sigura ca ne vom intelege perfect inca
dim prima clipa.
Asadar, draga mea gradina de la tara, in sfarsit te-am gasit.
In sfarsit esti a mea si doresc sa fiu cea care iti va aduce
iar zambetul pe chip. Te visez frumoasa, colorata, inflorita si infloritoare.
Promit sa am grija de tine, daca nu in cel mai bun mod, cu siguranta in cel mai
iubit mod.
Si asa, pentru inceput, ti-am luat niste flori. Sper sa-ti
placa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu