duminică, 24 august 2014

Ieri

... am aniversat 17 ani de casnicie.

Am vrut sa scriu pe blog (pentru ca, intr-un fel, o parte din viata mea, acum, o scriu aici), am vrut, deci sa scriu, dar m-am gandit... ce as putea scrie? Ca, da, imi iubesc sotul foarte mult, in ciuda faptului ca, dupa 17 ani el inca nu stie unde-i sunt ciorapii in sifonier? Ca, da, nu concep viata mea fara el, cu toate ca daca azi il trimit sa ia paine, el se duce intr-un hypermarket, pentru ca nu stie unde se vinde painea in cartierul nostru... si cate altele...
Cei care ma citesc si ne cunosc, stiu ce familie suntem, iar ceilalti... poate nu-i intereseaza... Asa ca mai bine nu scriu...

Insa... trebuie sa scriu (mai mult sa nu uit eu):
Ieri, asadar, ne-am impartit treburile, ca de obicei: el se duce la munca putin ca mai are de rezolvat una-alta, eu fac restul. Zis si facut.
Iau copilul dupa mine (si ea merge, fara sa comenteze, ceea ce trebuia sa-mi dea de banuit ca nu-i a buna), ajungem la piata (pentru ca in jurul ei aveam si cofetaria sa iau tort, si hypermerket sa iau sucuri, si magazin de incaltari sa-si caute sandale...). Parchez si incepem colindatul. Aia nu ne place, aia e cum e, in cofetarie, pana ne-am hotarat ce mai luam pe langa tort... Intr-un final obtinem tot ce ne dorim si ne intoarcem la masina. Bag cheia in contact... masina moarta... Da... uitasem (pentru a cata oara) farurile aprinse... Asta e, acum ce sa fac... Il sun pe sotul meu:
- Iubi, am facut-o pe treaba...
- Ce s-a intamplat? ma intreaba el, oarecum resemnat...
Ii povestesc, asigurandu-l ca in piata n-am stat mai mult de un sfert de ora, deci bateria s-a descarcat pentru ca e proasta, ca daca era mai buna...
-Lasa masina acolo si cand vin eu mergem si-o luam...
Ok, ii spun copilului. Hai mama acasa, pe jos, ca nu am ce sa fac... tata mai intarzie...
Luam din masina tortul, bomboanele de ciocolata, sticla de whisky, inchid portbagajul si... si cheile raman in masina (pentru a cata oara...)...
Asa ca uite-ne pe amandoua in strada, fara a putea sa ne ducem nici macar acasa, cu tort si cu whisky... :)

Copilul radea cu lacrimi. Si eu tot cu lacrimi, si radeam si plangeam (de nervi, pentru ca aveam foarte multe de facut acasa...). Il sun pe sotul meu:
- Ce-ai mai facut, mai, ma intreaba cum a raspuns la telefon...
Ii spun, garantandu-i ca doar pentru ca aveam mult bagaj am uitat cheile, ca daca el ar fi fost cu mine, era altceva, si ca nici fii-sa, care ii seamana leit lui si neamului lui, nu a avut grija macar de chei, ca toate trebuie sa le fac numai eu...
- Hai, stati acolo, vin acum.
Si-am stat. Si a venit. (a doua cheie de la masina mea sta la el, pentru ca... ma rog, pentru ca ma cunoaste foarte bine si, mai presus de toate, cred eu, pentru ca ma iubeste :)) )

Mi-a descuiat masina, mi-a pornit-o, eu am plecat acasa, el s-a intors la munca pentru inca un pic...

Cand a venit i-am scos eu din sifonier ciorapi, camasa, pantaloni ... si am plecat la nasi. Tinandu-ne de mana.
Dupa 17 ani!

9 comentarii:

  1. ioiii nu-mi zi de probl de genul asta ....eu care zice-am ca numai eu pot face din astea...m-am linistit nu-s singura!LA MULTI ANI!CASA DE PIATRA....SI TOT CE VA DORITI VOI!o felie de tort pt rocky a ramas macar?mirela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am o vaga senzatie ca suntem multe.... De fapt, cred ca doamnele care nu uita farurile aprinse, au masini mai noi care piuie cand le uit... A mea e mai veche, desi o investitie intr-o piuitoare din asta si-ar fi scos banii, cu varf si indesat... Cu cheile... e alta poveste. Nu am inchidere centralizata iar sotul meu m-a invatat cum sa inchid usa fara cheie... Greseala lui.

      Multumim de urari.
      Pentru Rocky am un tort intreg :) acum mergem la el :))

      Ștergere
    2. La multi ani! Sanatate si numai bine va doresc, sa va tineti de mana si la 50 de ani de casnicie.

      Ella

      Ștergere
    3. Ella? Ella.... draga mea...
      Multumim frumos. Promitem ca asa o sa facem :))

      Ștergere
  2. IOIII CE FAIN DE ELLLL....SI DE VOIIII,DESIGUR!PUPICI ROCKYTA!mirela

    RăspundețiȘtergere
  3. La multi ani!

    Am si eu niste povestioare cu sotul meu, care este campion la uitat chei in locuri ciudate/imposibile :))))

    RăspundețiȘtergere
  4. ai uitat farurile aprinse - pai nu era firesc, aveai atatea chestii de facut... ai inchis cheile in masina. asa, si? acolo sunt in siguranta, nuuu?:) grav e cand consortii nostri uita sa ia copilul de la camin, sa ne anunte ca le vin mamele in vizite indelungate.
    (corect e PRIMII 17 ani, ca vor mai veni multi si buni. casa de piatra!)

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc frumos, multumesc frumos.
    :)) Prin postarea asta am vrut sa subliniez ca nici el nu poate face nimic fara mine, dar nici eu, fara el :) (desi cateodata am impresia ca eu le fac pe toate... poate le-oi face, dar daca le inchid in masina... :)) )
    Va multumesc frumos de urari. Si voua va doresc la fel!

    RăspundețiȘtergere