marți, 5 mai 2015

Frumoasa rau

e viata la tara.
Toata sapamana muncesti din greu in Bucurestiul pe care oricum nici nu-l mai vezi, pentru ca oricum nu te mai intereseaza nimic din el, pentru ca tu ai, nu-i asa, coltul tau de rai, muncesti din greu, zic, adormind cu gandul la "tara" ta. Dimineata ti-e greu sa te trezesti, dar cand realizezi ca esti cu o zi mai aproape de sfarsitul de saptamana si implicit de "marea revedere" parca-ti pornesc rotitele-n viteza.
Negresit pleci la "tara" ta vineri seara. Dupa ce ai alergat toata ziua sa-ti rezolvi si treburile de aici, sa cumperi si seminte de nu-stiu-ce-planta pentru acolo, sa-i iei lui Rocky mingii si carnita... Pleci vineri seara. Epuizata si gandindu-te "oare am uitat ceva?". Dar iti stergi gandul asta din minte si incepi si numeri kilometri... 98... 96... 94... Nu-i mai numeri o perioada, sperand ca vor trece mai repede. Te uiti cu speranta... 93... Dar ce conteaza... urmeaza doua zile la care ai visat cinci...
Intr-un final, si-n creierii noptii ajungi. Mai intai vezi livada si te uiti, prin noapte, in viteza masinii, sa descoperi diferente. Nu vezi nimic, dar oricum stii tot ce e acolo si ti se pare... Dar nu mai ai timp sa ti se para ca ajungi in fata portii si Rocky e pe gard. Te dai repede jos din masina si alergi sa intri cat mai repede in curte sa nu-si prinda asta picioarele pe undeva. In timp ce tu deschizi poarta, parintii tai vin pe alee, Rocky e gramada pe tine, strigi la Stefan sa nu mai miste masina sa nu-l loveasca, apare si copilul, moment in care Rocky parca are opt picioare in loc de patru, se da si Stefan jos, Rocky capata aripi, plangem (eu si Rocky), ne dragalim in viteza de la unul la altul, obosim, cam dupa 10 minute, deschidem usa de la masina, Rocky sare inauntru si poate si Stefan sa bage masina in curte. Realizezi ca nu ti-ai salutat parintii, dar e tarziu, pentru ca Rocky se da jos din masina si o ia de la capat, de la unul la altul, cu sarituri, cu pupaceli, cu dragalit... Strigi un "buna mama" si un "buna tata" in viteza si incerci sa-l linistesti pe Rocky. Inutil. Te sustragi incet si te indrepti spre bucatarie unde, pe masa,  te asteapta lanterna, cu bateriile incarcate, pentru ca parintii tai stiu ce copil au la usa. Iei lanterna si pleci in gradina. Studiezi fiecare parceluta, te apleci si luminezi bine undeva unde ti se pare ca a mai rasatit ceva, iei fiecare frunzulita la analizat, mai zmulgi o buruiana si apoi te intrebi daca era chiar o buruiana, il auzi pe Stefan strigand "Ani, tie ti-e foame, ca noi mancam". Cum sa-ti fie foame, desi iti aduci aminte ca nu ai mancat nimic pana la ora aia. Mai stai putin in gradina si te duci si tu sa mananci, dar te vede Rocky si te ia iar in primire, de buna. Iti aduce mingea si cere in livada sa te joci cu el. Las-o de mancare, ca doar esti la mama, si mancare e. Joaca-te cu Rocky. Si-l auzi iar pe Stefan "ce bagaj dau jos si ce las pentru maine?". Negresit trebuie sa te duci la masina. Rocky se urca-n ea. Dai jos carnea pentru el, si cam atat e urgent. Restul maine, pe zi, sa vedem bine ce avem si ce-am uitat.
Te duci sa te culci, pentru ca maine gradina te-asteapta.
Insa Rocky latra toata noaptea pentru ca vrea sa te protejeze de orice. Il chemi in casa langa tine, vine vesel, atipesti si el incepe sa latre, deschide toate usile, le da de perete, fuge in curte. Nu mai ai putere sa te dai jos sa inchizi usile, ii multumesti in gand bunicii tale pentru ca ti-a dat o plapuma dar de nunta, plapuma care te-a incurcat pana acum, dar acum ce bine-ti prinde, si te culci la loc. Dormi ca un prunc, dar la un moment dat nu mai poti respira. Ceva greu te apasa. Iti trece prin cap un gand nebun, dar iti dai seama ce e si te impingi in Stefan, il dai la marginea marginii patului, ca sa poti iesi de sub Rocky. Care cand simte ca te-ai miscat se lateste si mai mult, iar tu si Stefan ajungeti sa dormiti pe un sfert de jumatate de pat. De pat foarte mare...
Dar ce bine dormi...insa nu prea mult pentru ca ti se pare ca se crapa de ziua si nu poti pierde timp pretios dormind... o sa dormi la Bucuresti. Te dai jos tiptil si privesti in urma ce frumos dorm cei doi barbati din viata ta. Zambesti, te apleci si-l pupi pe unul care spune ceva morocanos si-l pupi si pe celalat care se intoarce cu picioarele in sus. Le inchizi usa, sa nu le fie frig si te duci sa-ti faci cafea. Iei cana de cafea cu lapte, strangi geaca pe langa tine si pleci in gradina. Te uiti cam lung, pentru ca tot ti-ar fi trebuit lanterna, pentru ca nu a rasarit soarele.
Iar cand soarele rasare... cand soarele rasare... incepe nebunia.
Vrei sa plantezi nu-stiu-ce-rasad. Te duci in partea cealalta a curtii, in "casuta gradinarului" sa-ti iei manusi, lapatica, plantatorul, coaja de ou, zat de cafea si coaja de banana pe care ai scos-o din congelator de aseara. Le iei toate in brate si pleci spre gradina, dar vezi un boboc de clematita gras si frumos. Lasi toate jos, te duci la masina sa iei aparatul foto sa imortalizezi momentul, dar masina e inchisa. Cauti cheia in bucatarie, pe hol, in hanoracul lui Stefan si-o gasesti langa cutia ta de seminte, pentru ca acolo ai pus-o aseara, ca sa stii de ea. Deschizi masina si vezi ca inauntru ai o ladita cu rasaduri pe care e musai sa le iei de acolo ca te iei cu treaba si vine soarele peste ele. Iei ladita si te duci in gradina cu ea, sa fie ferita de gaini cand le-or da drumul. Lasi ladita jos si pui mana pe rasadul pe care vroiai sa-l plantezi, dar iti aduci aminte ca ustensilele le-ai lasat langa clematita pe care vroiai s-o pozezi. Lasi rasadul, si te indrepti spre ustensile, dar vezi o buruiana mare si te apleci s-o smulgi. Nu poti din prima, te poticnesti, iti ies ochii din orbite si ca atare vezi si mai multe buruieni. Si te apuci sa le smulgi. Dar n-ai manusi si-ti intra tot pamantul pe sub unghii... Nu, trebuie sa te duci sa-ti iei manusile. Pleci din gradina, te opresti la chiuveta din curte, te speli pe mani pentru ca azi vei umbla numai cu manusi. Te speli, apa e rece, ca ti-a fost lene sa te duci la baie unde apa ar fi fost si calda, si cauti prosop sa te stergi. Nu gasesti, ca peste noapte nu mai sta prosop afara ca se uda... Dai din maini sa te usuci si vezi o planta care parca pana acum n-ai mai vazut-o. Te indrepti spre ea si-ti dai seama ca e o clematita care murise anul trecut. Aparatul foto, iti trebuie aparatul foto. A... masina... e incuiata...cheia... o gasisesi langa cutia cu seminte, dar ce-ai facut cu ea? Te buzunaresti, n-o gasesti, te duci inapoi in gradina, incerci sa reiei firul. O buruiana, din instinct te apleci, dar iti dai seama ca n-ai manusi, te indrepti spre manusi, dar iti aduci aminte de cheie, incepi s-o cauti in timp ce incerci sa-ti aduci aminte ce-ai putut sa faci cu ea, vezi ladita cu rasaduri si-ti aduci aminte ca masina ai deschis-o. Te duci la masina, o gasesti deschisa si cheia in portbagaj. Iei cheia s-o pui bine sa n-o mai ratacesti, dar deodata de aude o usa trantindu-se si din instinct iti infigi bine picioarele in pamant, pentru ca in secunda urmatoare Rocky e in capul tau. Te iubesti putin cu el si apoi va duceti in livada sa va jucati cu mingea. In timp ce-l alergi prin livada te tii bine de cheia masinii pentru ca daca o pierzi pe acolo... si-ti spui ca neaparat trebuie sa ai la tine si cheia de rezerva, in caz de orice. Incerci sa iti bagi ideea aceasta in singurul "sertaras" din creierul tau care mai tine mine si care si asa e plin ochi, de da pe-afara. Arunci mingea, Rocky ti-o aduce, dar nu ti-o da, se uita cu coada ochiului la tine, vrea sa-l alergi sa i-o iei. In timp ce-l alergi, te rogi sa se trezeasca si Stefan, sau fiica ta, sa-i ia si pe ei la joaca sa poti tu sa faci ce vroiai sa faci. Dar ce vroiai? A... rasadurile... si clematitele... si buruienile... Incerci sa-ti faci un plan de bataie, dar il auzi pe Stefan "iubi, ai facut si tu cafea?". Ai facut, dar ai baut-o, asa ca in timp ce Rocky fuge spre Stefan, Stefan fuge in casa sa nu-i murdareasca Rocky pijamaua, tu fugi in bucatarie sa faci cafea, intrebandu-te de ce mai alearga Stefan ca oricum Rocky alearga mai repede ca el. Zambesti, pentru ca-i iubesti pe amandoi, si pui de cafea. Te duci incet, la usa camerei copilului, sa te asiguri ca-i inchisa cu cheia, pentru ca stii ca la un moment dat, la numaratoare, Rocky are sa-si dea seama ca ea lipseste si are sa se duca la ea in camera si te temi sa n-o raneasca... Iesi din casa si vezi masina si-ti aduci aminte de aparatul foto. Te duci sa-l iei si pozezi bobocul primei clematite, focalizezi s-o pozezi si pe-a doua si-ti aduci aminte: CAFEAUA. Tarziu... Pui de alta cafea si, uitandu-te la aragaz, iti pare rau ca nu l-ai invatat pe Stefan cu cafeaua la filtru. Unde mai pui ca foloseai si zatul la plante... si-ti spui ca neaparat trebuie sa incepeti sa beti cafea facuta la filtru.
Intre timp apare mama si, vazand-o cu mainile-n cap, te sperii crezand c-o doare, dar iti trece repede cand ii vezi privirea pe aragazul ei. O rogi pe ea sa stea langa cafea, ca tu ai treaba si pleci. Dar unde? Unde ai ramas? Ce faceai? Iti iei o pauza sa-ti aduci aminte si te asezi pe un sezlong in livada. Si vezi ciresul de un an cu fructe-n el si sari dupa aparatul foto. Insa il vezi pe Rocky cu plantatorul tau in gura. Ii spui sa lase dar el crede ca tu glumesti si-ti cere sa-l alergi daca-l vrei. Si-l vrei, nu neaparat ca-ti trebuie, ci sa nu-si rupa asta vre-un dinte. Si fugi si fugi si-l certi pe Rocky pana-si da seama ca tu nu glumesti. Si lasa plantatorul, dar are niste ochi... asa ca iei mingea si te mai joci putin cu el. Dar stai ca pe ace, ca uite, soarele-i sus si tu n-ai facut nimic... Si-l chemi pe Stefan pana s-o trezi copilul, sa se mai joace si el. Si iar pleci, nici tu nu mai stii unde, asa ca renunti la orice plan si faci fix ce-ti cade in mana. Mai zmulgi o buruiana, fara manusa, si-ti juri ca-i ultima, mai admiri o planta si vrei aparatul foto si-ti juri ca o sa-l porti la gat, vezi rasadurile care trebuiesc planatate si-ti juri ca inchizi portita la gradina si pana nu le plantezi nu mai iesi de acolo, indiferent ce... Si in timpul asta te gandesti si despre ce vei vorbi pe seara, la divan, la sesiunea de comunicari. Le-ai spus vecinelor tale despre maceratul de urzica si despre beneficiile lui, le-ai spus despre lipsa de calciu si cum afecteaza ea planta, mai ales ardeiul si rosia... astazi despre ce vei vorbi? Despre aportul de potasiu obtinut din banana sau despre cum combatem carenta de azot cu zatul de cafea. Pentru ca ai un succes... mai ales  la grupa 80+ ... ceva de invidiat.

18 comentarii:

  1. Dupa asa o lectura, si daca nu as sta la tara....clar m-as muta, chiar de-ar fi sa stau intr-o rulota :)))))

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    Eu stau ca pe jar aici, in Bucuesti si visez la ziua de vineri :)
    Sincer-sincer, ce-am scris e o parte dintr-o zi obisnuita la tara. De la anotimp la anotimp se schimba doar "rasaduri" in "copilit" sau "legat" sau "stropit"... Dar "actiunea" e aceasi :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamne, cat am zambit. :) Mi-a placut foarte tare sa citesc ce ai scris si ai fost simpatica foc! :) Dupa primele paragrafe, m-a dus gandul la ce spune Vasi mai sus. Si eu m-as muta mintenas, dar stiu ca nu-i posibil acum. In rest, unele actiuni le recunosc, si daca te ajuta cu ceva, sa stii ca se intampla si altora. :) Numai ca in curtea din Bucuresti. Si daca nu mai este Jim, o avem pe Miri, care dupa ce am plantat rasadurile de rosii, s-a gasit ea draguta sa vina la mine s-o mangai, si si-a pus fundul fix pe un rasad proaspat plantat. Ca sa stea mai bine la mangaiat. :):):) Imi dau seama ce face Rocky, dupa o saptamana in care nu v-a vazut, daca Miri a noastra care ne vede in fiecare zi, de doua ori pe zi (dimineata si seara), dupa 15 ani. Si ea face la fel, dar cu o viteza mai mica. :)
    Doamne, ce mi-a placut postarea asta! O s-o recitesc in pauza de masa. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Mai, oriunde ar fi fost o gradinuta care sa fie a mea, probabil ca o iubeam la fel. Mie acolo nu imi place neaparat zona, sau peisajul, sau oamenii... imi place ca "tara" mea e acolo.
    Cat despre animalutele noastre... sunt convinsa ca toate sunt absolut deosebite. Catei, pisici sau mai stiu eu ce... Atata vreme cat le iubesti, cat le cresti frumos, sunt sigura ca ele te rasplatesc insutit. Pentru noi Rocky este un membru de familie, cu drepturi depline :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai fost atat de haioasa.
    Parca m-am revazut pe mine in fiecare zi de gradinarit. :)))
    Eu cred ca e ceva in aer, altfel nu-mi explic de ce ies sa fac una si ajung sa fac zece sau orice altceva :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deci nu mi se-ntampla numai mie, nu? :)
      Credeam ca pentru ca eu sunt groaznic de dezorganizata si ca vreau sa fac totul in doar doua zile... :)

      Ștergere
  6. e firesc, imi spun, 5 zile in bucuresti vegetezi, normal ca traiesti pe repede inainte in week-end. ca sa nu te mai apuci de 10 lucruri odata, poti face lista cu prioritati, te care s-o pierzi, s-o ignori - pai ce, te obliga cineva sa faci ceva? -, daaar macar ai facut o planificare. :) lucrarile in gradina sunt de 2 feluri - libere impuse si libere alese, asa ca iesi oricum in castig, ca faci ce vrei cand vrei - iar asta nu e munca, e distractie, unii platesc la greu sa poata avea un asemenea hobby. :) rocky e prioritar oricum el e copilul cel mic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) mi-am mai facut si liste cu treburi urgente, mi-am scris si in agende... singurul pe care nu-l pierd/ratacesc e blogul :))

      Ștergere
  7. Anii petrecuti in Bucuresti sunt la baza "vitezei de miscare" din gradina. Eu nu mi-am dat seama cum isi pune amprenta pe stilul de viata al unui om un oras mare si agitat pana nu am ajuns sa dau un oras mic, foarte confortabil pe unul mare si agitat. Regret miscarea si acum sunt hotarata sa fac tot ce depinde de mine sa revin la "linistea de dinainte de furtuna" :)))

    Foarte frumoasa povestea ta, o recitesc cu placere de fiecare data cand intru pe blog.
    Cu drag,
    Ella

    RăspundețiȘtergere
  8. Sigur ai dreptate... Bucurestiu m-a marcat :) , nascuta, crescuta, imbatranita, fiind aici :)
    Dar daca acum, pe vreme buna, imi place teribil la tara... nu stiu ce m-as face intr-o zi de iarna, intunecoasa si rece...
    Te imbratisez cu drag si te mai astept :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și zilele de iarnă au frumusețea lor, poate o s-o descoperi vreodată.
      Afară poate fi întunecos și frig, dar dacă arde focul în sobă, în bucătărie miroase a plăcintă caldă și mai faci și un ceai... mie-mi place nespus! :)

      Faină povestea ta și foarte sinceră. Cred că ne regăsim cu toții în ea, într-un crâmpei sau altul.

      Ștergere
    2. Sunt convinsa ca ai dreptate.
      Din pacate eu sunt invatata cu un ritm de viata... nu am rabdare sa ma uit la un fil, reprosandu-mi ca treburile asteapta si eu pierd vremea... Stiu ca nu e bine, dar in momentul asta asta simt... Mi-ar place teribil sa stau langa soba, sa cos ceva sau sa tricotez (am invatat in copilarie si mi-a placut foarte mult), sa arda focul si sa miroasa a placinta... Trebuie musai sa invete Stefan sa faca placinta :)

      Multumesc pentru vizita. Te mai astept :)

      Ștergere
    3. te inveti cu ritmul naturii, functionezi pe rasarit apus, viata se domoleste. foc in soba, balansoar, miros de scortisoara in casa, caprioare in liziera, pisica torcanda in brate, catel tolanit la picioare. eu zic c-ai putea sa te obisnuiesti. :)

      Ștergere
    4. :) Balansoar am. Si scortisoara. Si catel. De pisica as putea face rost. Cu caprioarele cred ca ar fi mai greu, ca n-am liziera :)

      Le luam pe toate incet-incet, asa cum vin ele. Eu am mare incredere ca ce-i al meu e pus de-oparte si ca musai, in viata asta, am un scop. Asa ca acum fac ce trebuie (probabil) sa fac, mai tarziu, om vedea... sanatosi sa fim.
      Si apropo: azi e vineri!!!
      :)

      Ștergere
    5. stiu ca-i vineri, pentru ca de ieri nu ma mai doare niciun muschi. vorbim luni :)

      Ștergere